In numărul cu data de 8 Iulie găsim o corespondență din Galați care începe astfel:
„Lucrătorii brutari din Galați puși în grevă, sunt expuși vandalismului barbar al polițiștilor. Ziua și noaptea străzile sunt cutreierate de oamenii d-lui Grecescu, polițaiul actual al Galațului. Fiecare comisar, sub-comisar, ipistat, însoțiți de câte 7-8 sergenți de stradă, intră cu tesacele scoase, în domiciliul lucrătorilor, îi transportă până la poliție, de unde, tot între tesace, îi duce la patroni, silindu-i să muncească.
Femeile disperate au alergat la clubul Muncitorilor, rugând să li se vie în ajutor, ca să-și scape bărbații.
D-nii Filotti și Atanasiu, avocați, însoțiți de femei, s’au dus să reclame d-lui procuror-general și să protesteze contra bașibuzuciilor polițienești”.
Firește, procurorul general a promis să ia măsurile cuvenite, și, bine înțeles, nu le-a luat.
„Adevĕrul” și-a continuat campania. I s’a adresat și polițaiul Grecescu, fără succes. In numărul dela 16 Iulie ziarul publică următoarea telegramă, primită de A. V. Beldiman, din partea secretarului clubului muncitorilor din Galați:
Lucrătorii brutari greviști aduc bătrânului și energicului luptător Alexandru V. Beldiman viile for mulțumiri pentru protecția și sprijinul acordat prin coloanele „Adevĕrului”.
Gh. N. Darie
Câtva timp mai târziu însă, — în numărul dela 4 August 1893 — „Adevĕrul” publică un articol, pentru vremea aceea ultra-senzațional: este scrisoarea deschisă adresată ministrului de justiție interimar, Take Ionescu, de către judecătorul supleant al tribunalului Covurlui, Deodat A. Țăranu, destituit de acel ministru.
Greva brutarilor și-a avut și reflexul judiciar. Or, cu acea ocazie magistratul Țăranu a procedat așa cum îi dicta legea — care era în acord cu propria lui conștiință — și nu cum ar fi dorit guvernul.
Cităm câteva scurte pasagii, din scrisoarea deschisă a lui D. A. Țăranu:
Am avut onoarea să fiu înlocuit în funcția de supleant de pe lângă tribunalul Covurlui.
E bine înțeles că nu-mi voiu da osteneala să mă disculp și încă mai puțin să caut a vă convinge că ați săvârșit cel puțin o nedreptate: am convingerea deplină c’ați lucrat foarte conștient de arbitrariul ce săvârșeați.
Incă de acum două luni, prietini bine-voitori căutau să-mi