aceia a iobăgiei, apoi la aceia de azi a burgheziei-capitaliste și evident va evolua mâine la faza… socialistă.
Dacă marea majoritate a celor prezenți a ascultat cu destulă simpatie conferința mea, în presa locală însă, a celor două partide burgheze, liberal și conservator, ea a avut o primire mai degrabă acră.
Fără să mă descurajez, în anul următor 1894, m’am înscris iarăși la Ateneul Român cu o a doua conferință: „Femeia, trecutul, starea, menirea ei”. In această conferință pe care am desvoltat-o în ziua de Duminică 27 Martie, după studiile lui Ch. Letourneau și John Lubbock și după scrierea lui August Bebel, expuneam tot după metoda evolutivă, situațiunea femeei în diferitele faze ale Istoriei.
Incepând cu faza primară a promiscuității am arătat formarea familiei și a clanului; apoi faza matriarcatului — femeia cap al familiei; apoi trecerea în faza patriarcatului; condițiunea femeei la popoarele antice; ce schimbări a adus în situațiunea femeei creștinismul; situațiunea familiară, politică și civilă a femeei din ziua de azi. Și conchideam, firește, că viitorul aduce pentru femee o situațiune absolut egală cu a bărbatului, pe terenul social, pe cel civil și pe cel politic.
La această a doua conferință a participat un public atât de numeros, încât vasta sală a amfiteatrului (conferințele Ateneului Român se țineau în amfiteatrul liceului de băeți) era mult prea neîncăpătoare spre a cuprinde marele număr al celor dornici să asculte conferința. Au trebuit deschise toate ușile, pentru ca să o poată auzi și cei de pe coridoare.
Evident — fără nici o falsă modestie — nu talentul, foarte îndoelnic al conferențiarului, atrăgea acest public de intelectuali, dar desigur noutatea subiectelor și mai ales îndrăzneala noilor păreri ce se emiteau. Efectul acestei conferințe în presa burgheză nu a fost numai acru. Au fost izbucniri furioase.
In ziarul local „Dacia” organ național-liberal, în No. de Duminică 3 Aprilie 1894 se putea citi sub titlul Conferințe periculoase:
„Existența lui Dumnezeu este pusă în discuțiune. Femeia este judecată și tratată ca femeile desfrânate cu care și-au pierdut mulți tinerețea lor.
„Religiunea, paladiul moralităței, temelia societăței noastre burgheze, este luată în batjocură.
„…Toate acestea se debitează în fața mamelor, surorilor, fetelor și copiilor noștri, parte încă în școală, cu cuvinte pe