raturii și științei (uimise pe profesorii lui la examenele din liceu, dela bacalaureat și dela Universitate), cu o viață familiară de o onestitate și o curățenie în adevăr puritană (Nădejde a fost unul din foarte rarele specimene de monogam), cu o onestitate de caracter in adevăr antică (Nădejde nu a cunoscut nici un compromis cu tentațiunile ambiante), cu o structură fizică și nervoasă care-l așezau pe planul omului perfect și complect normal și echilibrat, Nădejde își putea impune voința lui fermă dusă câte odată chiar până la o brutală primitivitate, fără putință de a i se rezista.
Dar în schimb: la acest colos, masiv, bărbos, cu coloritul feței tuciuriu, cu mișcările lui greoaie… ce dulceață fermecătoare în ochii lui de miop, ce drăgălășenie în expresiuni, ce naivitate de o nevinovată copilărie în glumele lui — când ședea în intimitate cu prietenii lui în jurul unei cești de ceai, unei halbe de bere sau unui pahar de vin inofensiv, extras din viișoara lui dela Iași!
Atunci, atletul fizic, supra-omul științific și social-democratul de un sectarism sălbatec, dispărea. O fire blândă, duioasă, a tot-iertătoare și a tot-îngăduitoare îi lua locul. Cu atari însușiri fizice, intelectuale și sentimentale — I. Nădejde a luat în mâinile lui vânjoase și necruțătoare direcțiunea mișcării socialiste din România. Așa l-am cunoscut, atunci, în 1892, când terminându-mi studiile universitare am plecat la Galați.
***
Propaganda în țară își dădea roadele ei. Ea mergea, evident încet, dar mereu progresând.
In linia organizării partidului muncitorilor se alege în Congresul I din anul 1893 un Consiliu General al partidului care să conducă mișcarea.
Este interesant, pentru fixarea tacticei viitoare a partidului social-democrat al muncitorilor din România să prezintăm, ca evoluție istorică, raportul adresat de Consiliul General al partidului către Congresul al II-lea, ținut în București în Aprilie 1894.
Cităm:
„Astfel nu este nici o deosebire de vederi că partidul în lucrarea lui practică trebue să meargă pe căile legale. Acest punct care odată putea să formeze întru câtva un punct de neînțelegere, acum e cu desăvârșire lămurit. Cum am zis, însăși lucrarea practică socialistă a arătat cum calea legală e aceia care aduce cu adevărat foloase mișcării socialiste”.
