CAP. VII
PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT
AL MUNCITORILOR DIN ROMÂNIA
CLUBURILE
a) CLUBUL MUNCITORILOR DIN BUCUREȘTI
b) CLUBUL MUNCITORILOR DIN GALAȚI
c) CLUBUL MUNCITORILOR DIN BRĂILA
d) ALTE CLUBURI
„Partidul social-democrat al muncitorilor din România”, acesta este titlul pe care l’a dat I. Nădejde fostului partid socialist, spre a se pierde definitiv orice nuanță revoluționară din noua mișcare socialistă.
Nu era un capriciu inovator al lui, dar era o ruptură brutală cu trecutul și îndrumarea mișcărei socialiste pe adevăratele ei făgașuri, o caracterizare impresionantă dar și reală a luptei de clasă în cadrul legal și constituțional.
In acțiunea renovatoare, I. Nădejde a fost ajutat în chip necondiționat de fruntașii mișcării socialiste: C. Dobrogeanu-Gherea, Al. Radovici, V. G. Morțun, Iancu Procopiu, Georges Diamandy și alții. A întâmpinat însă și rezistențe și nu din cele mai domoale.
Dar cu I. Nădejde — pe terenul principiilor și al aplicațiunii lor practice, — nu se putea glumi.
Venit din Iași cu aureola lui de martir (își pierduse catedra de profesor pentru ideile lui socialiste), cu o intransigență sălbatecă pentru credințele lui (respinsese propunerile profesorilor Titu Maiorescu și V. Burlă de a renega credințele lui și de a se înscrie la Cercul „Junimea”, ca să fie apoi reintegrat în învățământ), cu reputațiunea unei vaste culturi în toate domeniile lite-
