Cine a luat, ca mine, parte la mișcare timp de 30 de ani, a încercat multe înfrângeri, dar a câștigat și atâtea izbânzi, salută fiecare nouă lărgire a câmpului de agitație pentru ideile noastre, cu cea mai mare mulțămire și trage de aici din nou convingerea de finală victorie a cauzei noastre.
De sigur, nici voi nu veți fi cruțați de lupte grele, și ele vor deveni cu atât mai grele, cu cât va deveni și mai roditor pământul în care veți semăna germenii ideei socialiste.
In această privință Germania este un exemplu clasic. Evoluția partidei, care s’a săvârșit pas cu pas odată cu evoluția și întinderea modului de producție capitalist, de mult a insuflat vrăjmașilor noștri frică și groază. Intâia încercare (1875) de a pune stavilă evoluției partidei prin înăsprirea legilor penale, a căzut după ce mijloacele administrative pentru ajungerea acestui scop dăduseră de asemenea greș. Incercarea căzu din pricina rezistenței diferitelor partide burgheze, cari ar fi aprobat bucuros o înăsprire a legilor penale in potriva social-democrației, dacă nu s’ar fi temut că aceste legi înăsprite se vor aplica și împotriva opoziției burgheze.
Trei ani mai târziu (1878), majoritatea partidelor burgheze, înspăimântate de atentatele împotriva bătrânului împărat, atentate puse cu rea credință în spinarea social-democrației, a consimțit la fabricarea unor legi excepționale cari ne-au și apăsat timp de 12 ani. Dar ele n’au putut pune stavilă desvoltării partidei. Din potrivă, uriașa desvoltare economică, prin care trecu pe vremea aceea societatea noastră burgheză, a creat mereu nou teren pentru ideile noastre. Cu toate prigonirile de tot felul, prietenii lucrară înainte pe ascuns, neodihniți și fără răgaz și când la 20 Februarie 1890 se făcură primele alegeri generale sub guvernul actualului împărat, se văzu că partida odinioară cea mai slabă a Germaniei ajunsese acum cea mai tare. Numărul voturilor pentru candidații partidei se ridicase sub domnia legei excepționale de la 311.000, câte au fost în 1881, la 1.427.000 în 1890. Legislatura excepțională era prin aceasta osândită, legea excepțională căzu.
Dar „noul curs” n’a încetat a ne face zile amare. Din darea de seamă a consiliului partidei noastre la congresul de anul acesta de la Frankfurt, reiese că în acești 4 ani li s’au aplicat partizanilor noștri 351 de ani 8 luni și 11 zile de închisoare și 114.519 mărci amenzi.
Și partida stă din nou în fața unei noi faze de desvoltare a tacticei adversarilor. Creșterea ei neîncetată — la alegerile pe anul 1893 a întrunit 1.785.000 de glasuri — nu-i lasă ’n pace pe dușmani, grija de viitor îi neliniștește, și de aceea atentatele anarchiste de primăvara și vara trecută din Franța și Italia au trebuit să le dea prilejul de mult căutat de a înscena o nouă goană împotriva noastră.
Lupta împotriva „ideilor subversive” și pentru religie, morală și ordine, s’a încins pe toată linia. Precum în lupta împotriva noastră a căzut ca jertfă deja cel dintâiu cancelar (Bismark), astfel căzură acum Caprivi și Eulenburg, înainte încă de a putea îndrepta împotriva noastră o lovitură decizivă. Partida răstoarnă cancelar și ministru încă înainte de a veni la putere.
