Mihail Costea, T. Corodeanu, A. Toma, Eugen Vaian, S. Grossmann, I. Husar, B. Librescu, St. O. Iosif, Vasile Pop, Al. Șmelt, Iosif Nădejde, M. Carp, V. I. Popovici, Const. Graur, Const. Săndulescu, S. Labin, D. A. Teodoru, C. A. Teodoru, Al. Georgescu, Max Vexler, Vanda F. Mihail, Const. Vranialici, Gabriel Robin, Grigore Panaitescu, Constantin Niculescu-Telega, pictorul Ștefan Popescu, Elena Farago, C. Parhon, Adrian Verea, Glicsman (d-rul Ygrec), G. Drăgănescu, Micu Samuil, G. Sprangate (Iorgu Ionescu), Iosif Bolocan, I. Negreanu, D. A. Gorgos, Z. C. Arbore, C. N. Bour, Th. Cornel.
Am înșirat aceste nume, așa cum mi le-am amintit în fuga condeiului, fără nici o ordine. De fapt lista colaboratorilor e mult mai mare. Adaog că am colaborat și eu la „Lumea Nouă”, în tot timpul apariției ei. La „Lumea Nouă literară și științifică” care apărea săptămânal din anul 1895, scriau și o sumă de simpatizanți, cari la acțiunea politică militantă nu participau ca, de pildă, profesorii Gh. Nădejde, D. N. Voinov, Paul Bujor, V. Sion, mai târziu director general al serviciului sanitar, și G. Proca (poetul O. Carp, autorul duiosei Doine, atât de celebră pe atunci!); ocazional și C. Rădulescu-Motru.
Câtă însemnătate s’a dat aparițiunei unui ziar social-democrat în România și cum a fost apreciat acest act, o dovedește scrisoarea trimisă de unul dintre fruntașii social-democrației germane, August Bebel. O redăm după cum a fost publicată în ziarul „Lumea Nouă” din 5 Noembrie 1894:
- Stimate prietene,
Vestea că prietenii români, cari stau ca o santinelă la poarta sud-estică a Europei, au hotărît scoaterea unui organ zilnic de partid, ne-a umplut de mare bucurie și mulțămire. Vedem în acest fapt un nou semn de neoprita și victorioasa pătrundere a ideilor socialiste în toate țările cu cultură modernă.
De sigur că în această îndrăsneață încercare, a cărcia reușită o dorim din inimă, veți avea de luptat cu multe greutăți; dar unde și când dificultățile au împiedicat vreodată pe socialiști să facă ceeace credeau trebuitor, în interesul marei lor cauze! Și doară încercarea e o jumătate de izbândă.
