această clasă, trebuie să apere prin toate argumentele posibile și imposibile interesele clasei și partidei sale, trebuie să facă prozeliți pentru clasa sa, trebue să caute astfel să facă să prevaleze interesele ei. Aceasta e foarte important, fiindcă publicul către care se adresează ziarul e foarte mare și întins și deci gazetarul are de unde să capete prozeliți; dar aceasta e și foarte greu, având în vedere complexitatea fenomenelor sociale.
Vom lua un exemplu din organizarea impozitelor ca să arătăm cât de complexe sunt aceste chestii. Astfel un impozit pus pe hainele lucrătorilor industriali, în virtutea legei economice — după care orice om și clasă caută să scape de impozit puindu-l în spatele altui om și altei clase — e plătit, trecând prin o mulțime de mâini, de țăranul care cumpără potcoave.
Având în vedere această complexitate a fenomenelor economico-sociale, e elementar că ziaristul trebuie să fie om cult, pentru ca să priceapă bine structura economică a societăței; ca să știe cum să apere interesele clasei sale, trebuie să fie om iscusit, pentru ca să aducă argumentele cele mai nemerite, de și foarte des false, în folosul clienților lui, în sfârșit, trebue să fie și om cu talent pentru a prezenta interesele speciale clasei ori grupei lui ca interese ale națiunei întregi, pentru a da un aspect ideologic și moral unor interese meschine. Astfel dar, prin calitățile culturale, intelectuale, morale și foarte des imorale, cari se cer gazetarului în străinătate, prin rolul lui de păzitor neadormit al intereselor clasei în vecinica luptă cu alte clase, se explică perfect importanța și autoritatea ce o are gazetarul în străinătate și puterea ce are presa acolo. Dacă trecem de la gazetăriea burgheză din occidentul Europei la cea socialistă, apoi deosebirile între ele vor veni din deosebirile de clasă ce ele reprezintă. Gazetarul socialist reprezintă și apără tot interesele unei clase și acestea sunt interesele clasei sau claselor muncitoare. Deci, el are un rol asemănător cu al gazetarului burghez, i se cere cultură, talent, plus însă, moralitate multă. Clasele muncitoare, după cum voiu dovedi în altă conferință, sunt singurele in al căror interes e descoperirea adevărului social nefalsificat. Ziaristul socialist trebuie deci să fie moral. Ziaristica socialistă reprezintă altă clasă, dar, cu toate deosebirile profunde cari ies de aici, ea se aseamănă cu cealaltă prin importanța ei politico-socială pentru clasele respective, prin autoritatea ce o are și prin faptul important că reprezintă ca și celelalte, credincios, s’ar putea zice aproape adequat, clasa și partida sa.
Dacă trecem acuma, din străinătate, în țară la noi, vom vedea pe dată cum deosebirile între presa de acolo și cea de aici depind de deosebirile stărei noastre economico-sociale. La noi în țară, clase deosebite cu interese deosebite și bine hotărîte nu prea există. La noi proprietatea fonciară, industrială, financiară e foarte des amestecată în aceleași mâni: de multe ori bancherul are și moșii, tot el are stabilimente industriale. Nediferențierea claselor, amestecarea lor de multe ori haotică, face