narea de fonduri care să facă față cheltuelilor gazetei și de a face abonamente la ziar, plătibile odată sau în câteva rate.
„Indată ce fondul va fi îndestulător, ziarul cotidian să și înceapă a eși”.
In aplauzele furtunoase ale congresiștilor propunerea se votează aproape în unanimitate. (Dare de seamă despre desbaterile Congresului al II-lea).
Hotărârea Congresului din Aprilie 1894, pentru motive ușor de înțeles, în care chestiunea finanțărei ocupă primul plan, a rămas câteva luni de zile neaplicată.
Atunci C. Dobrogeanu-Gherea spre a precipita înființarea organului zilnic și spre a așeza — conform obiceiului său — și această chestiune în cadrul teoretic, a ținut la Clubul Muncitorilor din București, în seara de 1 Octombrie 1894, o conferință asupra rostului la noi în țară al unui organ zilnic socialist.
C. Dobrogeanu-Gherea a fost figura cea mai proeminentă — alături de I. Nădejde și V. G. Morțun — din mișcarea socialistă.
Cu o solidă cultură literară și sociologică, pe care mereu și-o desăvârșea prin studierea a tot ce apărea mai de seamă — în aceste domenii — în toate limbile, Gherea a fost un adevărat revoluționar în această materie în țara noastră. Dacă, fugind din Rusia — unde a fost și el condamnat la ocnele siberiene — Gherea și-ar fi căutat și găsit un adăpost în oricare din marile țări occidentale — cu siguranță că el ar fi ținut și acolo un loc de frunte între conducătorii intelectuali ai mișcării socialiste. Dar ceia ce — în afară de intelectualitatea lui — caracteriza pe Gherea, erau calitățile lui sufletești.
Strămutat din Iași în București, el obținu concesiunea exploatării restaurantului gării Ploești. In orice domeniu de activitate, Gherea punea multă minte, multă inimă — și făcea maximul. In scurt timp el a ridicat deci restaurantul acela la înălțimea unei instituțiuni superioare de artă culinară. Iar grație acestei îndeletniciri de birtaș, Gherea putea ajuta cu punga lui, totdeauna deschisă, și mișcarea socialistă din România, dar și pe numeroșii nihiliști ce se refugiau din Rusia pe pământul ospitalier al țării noastre. Prin anii 1884-1885, Gherea închiriase în București, în piața Amzei, o cameră vastă foarte sumar mobilată, dar în care se găseau vre-o 8-10 paturi. In per-
