| Galați | Col. III | Panait Bujeniță |
| Putna | Col. III | Eduard Petrovici |
| R.-Sărat | Col. III | Eduard Petrovici |
Au fost aleși:
| Iași | Col. III | I. Nădejde |
| Roman | Col. II și III | V. G. Morțun |
Era un necontestat succes pentru socialiști și o mare izbândă a tezei lui I. Nădejde și V. G. Morțun, a necesității luptei pe căile legale și parlamentare.
In vremea aceasta rândurile socialiștilor intelectuali din București se îngroșau prin sosirea în țară rând pe rând a unor noui elemente din Occident ca: doctor Jean Cantacuzino, D. Voinov — actuali profesori universitari — D. Many, Iancu Procopiu, Georges Diamandi, C. D. Anghel, frații Mișu și Alex. Săulescu, C. Crupenski, Chilimoglu, etc.
Pe de o parte, prin succesul electoral obținut de socialiști până și la Colegiul al III-lea, pe de altă parte prin proporțiile neașteptate luate de mișcarea socialistă revoluționară în București — mai ales că acest partid dobândise în rândurile sale un agitator de prima mână în persoana lui Anton C. Bacalbașa — guvernul conservator al lui Theodor Rosetti, cât și acelea care i-au urmat la putere, începuseră a fi neliniștite. Se hotărăște deci să se ia măsuri energice spre a se pune zăgaz mișcării socialiste mereu în creștere.
Prieteni personali ai conducătorilor socialiști din București și cari aveau legături cu guvernul conservator, au prevenit pe conducătorii mișcării că măsurile guvernului aveau să meargă chiar până la arestarea căpeteniilor: Gherea, Al. Radovici, C. Mille.
In fața gravității situațiunii, în toamna anului 1892, Gherea, Morțun și Radovici s’au dus la Iași și au luat din nou contact cu I. Nădejde.
Să notăm, spre a ne da seama de aprehensiunile justificate ale conducătorilor mișcării socialiste din București, că la guvernul țării venise partidul conservator sub președinția de consiliu a lui Lascăr Catargiu. Partidul conservator, în vremea aceea, provoca îngrijorări (poate legitime) organizațiilor liberale și democratice și în special într’o măsură mai mare organizațiunii socialiste.
Propunerea pe care o făceau conducătorii mișcării
