Astfel se cuvine să notăm pe: Ștefan Popescu, marele nostru pictor, a cărui artă este — azi — atât de apreciată;
Constantin Kirițescu, actualul director general al învățământului superior, distins naturalist și autor al unor opere de mare valoare. Citez între altele: La Roumanie dans la guerre mondiale; Apărarea Națională și școala; Criza învățământului secundar și Reforma Liceului; Printre Apostoli. Și în fine atât de apreciata sa mare lucrare: Istoria Războiului pentru întregirea României, 1916—1919 (trei volume);
H. Sanielevici, care a onorat știința românească cu apreciatele sale opere: Literatură și Știință, Probleme sociale și psihologice, Studii Critice, Alte cercetări critice și filozofice, și, în fine, opera care l-a clasat — și în străinătate — între oamenii de pură știință și anume printre cei mai de seamă: La vie des mammifères et des hommes fossiles, dechiffrée à l’aide de l’anatomie et de la physiologie comparée de l’appareil masticateur;
D. Anghel, I. Păun (Pincio) și St. O. Iosif, poeții atât de apreciați în lumea literilor.
Mai notez pe I. Teodorescu, marele ziarist, pe Simion Sanielevici, azi profesor la universitatea din Iași, pe Miron Morțun, pe d-rii Vranialici, Robin, Verzeanu și Spoială, pe regretatul pictor Sol Sanielevici, mort în războiul de întregire, pe Iosif Sanielevici, mort acum câți-va ani ca senator de Chișinău, pe C. Cosco, azi redactor la „Universul”, pe D. Karnabat, poet, azi redactor la „Indreptarea”, pe N. Țimiraș, cunoscutul biograf al lui Ion Creangă, pe S. Labin, azi economistul și sociologul de valoare, corespondent al „Adevĕrului” la Paris.
Mișcarea începea însă să se pronunțe și în adâncime.
Autorul cel mai de seamă și ași putea spune unicul, al propagandei în adâncime, a fost Anton C. Bacalbașa (originar din Brăila), sau prietenul „Tony”, cum îi spuneau toți. Despre Anton Bacalbașa se spunea în mod curent — s’a publicat și în diverse „portrete” ce i s’au făcut — că „seamănă cu Lassalle la vorbă și chip”.
Deși cu o cultură științifică socialistă destul de redusă, dar înzestrat cu o inteligență sclipitoare, cu un talent de cuvântare în adevăr remarcabil, cu niște nervi escesiv de ascuțiți, și — sub un fizic foarte plăpând — cu o impresionantă rezistență la oboseli și la privațiuni, Tony, „Lassalle al României”, era în adevăr un propagandist de mare anvergură. Nu numai prin cuvântările
