CAP. V
ADÂNCIREA MIȘCĂRII SOCIALISTE
SALA SOTIR
ANTON BACALBAȘA
Deși unii dintre inițiatorii mișcării socialiste din București, după închiderea Cercului de studii sociale dela sala Franzelaru și după încetarea ziarului „Drepturile Omului” s’au retras din mișcare, totuși alte elemente au venit să le ia locul, iar mișcarea câștiga în extindere. S’a simțit atunci nevoia unei săli de întruniri și s’a luat cu chirie sala Sotir din Piața Amzei No. 12.
Mobilată foarte sumar, cu modeste mese și bănci lungi de lemn, câteva scaune primitive, iluminată sărăcăcios, sala Sotir era frecventată de un număr mereu în creștere de intelectuali, de tineret la care veneau să se adauge, în număr din ce în ce mai mare, și muncitori industriali, români și străini. In fiecare Sâmbătă seara se țineau conferințe publice.
La tribună se urcau rând pe rând: C. Mille, Anton C. Bacalbașa, ambii oratori de rezistență, apoi mai era I. Nădejde, V. G. Morțun, în fine foarte rar C. Dobrogeanu-Gherea. Fapt îmbucurător: au început să urce tribuna Sotirului și reprezentanți ai muncitorilor ca: Al. Ionescu, Al. Georgescu (ambii lucrători tipografi și mai târziu patroni-tipografi), Niță I. Pițurcă lucrător croitor, Constantin Olcescu, Ioniță Tolontan și alții; între acești alții, de notat mai cu seamă Arghir Parua, cizmarul prozator, așa cum în curând avea să apară D. Th. Neculuță, cizmarul poet.
Conferințele de la sala Sotir au adunat și adus în mișcare un mare număr de intelectuali cari apoi s’au profilat în viața noastră politică, artistică, științifică și literară ca elemente de necontestată valoare.
