cuție, dar apoi conțin chiar pedepse pentru slujbașii ce fac exces de zel în urmăriri și executări.
Edilul: Dă, boerule, dacă nu spune nimic în lege și ei o fac! Vor și ei pe semne să facă cum e mai bine (sic); tot spun că mergem înainte și eu văd că am ajuns cum eram când era Catargiu la putere data trecută.
O fericiți hotentoți! Mai aveți ceva de invidiat acestei Belgii a Orientului?
***
„Le roi s’amuse!”
O voi popoare! luați pildă.
Era odată un subprefect, un judecător de Ocol (nu tocmai bețiv) și un spițer. Intr’o seară băuseră tocmai atât cât să li se deschidă pofta de a mai bea. La ora 12 noaptea se duc la o cârciumă. Bat să li se deschidă. Cârciumarul, cam prost din fire, refuză. Cei trei crai dela răsărit sparg ușa; intră înăuntru, bat pe cârciumar (ca să-l învețe cum să se poarte cu fețele cinstite) și-l închid la subprefectură până a doua zi, când l-au liberat, amenințându-l că de o reclama cuiva îi închid cârciuma.
Cârciumarul, tot prost, a reclamat încă dela 4 Septembrie. Noroc că cei mari, după al căror chip și asemănare sunt făuriți ăștia mai mici, au altceva de făcut, decât să se ocupe de așa nimicuri.
Localitatea: Pechea (Covurlui), pacientul Ghiță Bâlnea, cârciumar.
Luxură, atrocitate, ilegalitate! Iată lozinca celor ce ne conduc destinele. Domnii Miniștri de Interne și Justiție au cuvântul!
***
Starea de progres și de civilizație a unei națiuni se judecă, pe lângă alte considerente, și după gradul de libertate al fiecărui individ și după modul cum ea este asigurată de cei ce sunt delegați spre aceasta.
Cu cât un individ, ce nu atinge dreptul altuia se poate mișca mai liber, e pus la adăpostul oricărei asupriri nedrepte din partea puterii executive, cu atât vom zice că națiunea din care el face parte e mai civilizată. Și cu cât el va fi pus la discreția administrației, ca aceasta din chiar bun senin, și fără să aibă cel puțin îndrituirea, să-i escamoteze dreptul cel mai sacru cetățenesc, libertatea, cu atât vom zice că națiunea din care el face parte e mai înapoiată, mai barbară.
Din acest punct de vedere plecând, gândim că țara noastră, sub actualul regim, nu are nimic de invidiat celor mai sălbatece triburi din centrul Africei unde, la un semn al stăpânului, capul sclavului cade.
Vreți o pildă? Iat-o:
Un proprietar din comuna Mânjina, plasa Siret, acest județ, are angajat un administrator numit Teacă. Toți cei ce cunosc pe acest tânăr, fericesc pe proprietar că a avut mâna așa de norocoasă. Tânăr, inteligent, activ și mai presus de toate cinstit. In vara aceasta pier doi cai de-ai proprietarului, dați