Avem un medic de plasă, cel puțin așa mi s’a spus de oameni competenți. Sunt de 16 zile în astă plasă și nu l-am văzut, nici nu am auzit de el pomenindu-se.
In fiecare comună este, adică ar trebui să fie un mic depozit de medicamente, într’un dulap la Primărie, medicamente de urgentă trebuință ca: chinină, bismuth, un purgativ oarecare. Mă duc la Primărie deschid dulapul: niște iminei și obiele de ale vătăjeilor, garnisesc dulapul dătător de viață. Cu toate acestea impaludismul bântuie cu furie printre locuitori. Prin curțile lor zac pe prispe. De eși pe câmp vezi trântiți pe lângă lanul de popușoi oameni ce se vaită. Și nici un ajutor.
Domnule Ministru de Interne, caută te rog decretul de numire al medicului plășei Siret, județul Covurlui, la o palmă de loc de Golășeii d-tale.
***
Dar, dacă medicul nu știe drumul spre casa săteanului bolnav, apoi subprefectul și toată șleahta financiară ca: perceptor, controlor, fie fiscal, fie al băncii agricole îl nimerește numai decât.
Țăranul, după o muncă de o zi întreagă, vine acasă să se odihnească. Pune capul pe pernă (de o are).
E ora 9 seara. Stau afară. Deodată un sgomot se apropie din ce în ce, până când devine adevărat urlet sălbatec. Vreo zece inși puși de primar strigă cât le ia gura: „Hai la bancă (Creditul Agricol) măăăă! Și cu birul măăăă! Și la șasea măăăă!”
Țăranul sare ars în sus. Și această trâmbiță a unor arhangheli de un nou soi ține în picioare, cu ochii deschiși, frământându-și capul cum să-i împace pe toți, pe bietul țăran ce a doua zi trebue să se înhame din nou la jug.
***
Scena se petrece în Pechea, reședința Subprefecturei. E zi de târg (iarmaroc). Lume foarte multă. Stau în drum, de vorbă cu unul din edilii Comunei. Vorbeam de fel de fel de lucruri foarte instructive. Așa, îl întrebam că unde e subprefectul de nu se vede de fel prin târg. „Apoi d-lui, îmi răspunde, șade în Galați și nu cam obișnuește să iasă așa des în plasă”. O notă bună d-lui subprefect pentru viitoarea ploaie de decorațiuni!
Pe șosea se vede venind un grup: Primarul Comunei, un căprar de dorobanți și trei soldați cu puștile pe umăr după ei.
Eu: ia spune-mi, badeo, ce înseamnă astă desfășurare de forță armată? Pentru paza bunei rândueli a târgului, sau pentru vreo urmărire de hoți?
Edilul: Păi, boerule, să vezi d-ta. Paza târgului o facem singuri noi. Cât pentru hoți, ne-a ferit D-zeu; că de o bucată de vreme sunt mai toți puși în cinuri (slujbe) de boeri. Soldații ăștia sunt concentrați și trimiși câte cinci mai în fiecare comună, pentru executarea dărilor la Stat, Creditul agricol, boeresc și mai vărtos pentru executarea zilelor de prestație la șușea. De fiecare soldat se dă doi lei pe zi și tainul.
Eu: Dar bine, nene, asta-i o adevărată călcare a legii fiscale și a drumurilor, care nu numai că nu spun nimic de așa exe-