Lupta politică, parlamentară este ea îngăduită de principiile și teoriile socialiste sau nu?
Chestiunea a fost larg desbătută. Unii socialiști — între care chiar Morțun — erau de părere că participarea la luptele parlamentare nu este conformă cu tactica socialistă. Alții, în frunte cu I. Nădejde, susțineau dimpotrivă că în tactica socialistă lupta pentru cucerirea politică a statului trebue să primeze și aduceau în sprijinul tezei lor exemplul Germaniei.
Teza lui Nădejde a triumfat. V. G. Morțun a candidat și a fost ales, pentru prima oară, ca socialist, și ca primul socialist, deputat al Colegiului II de Roman. Prin acest act s’a statornicit în chip definitiv noua orientare și noua tactică socialistă ca luptă de cucerire a puterii în stat, prin parlament și pe „căile legale”.
Calea legală este marele triumf și în acelaș timp marele merit al lui I. Nădejde de a fi văzut clar în conjuncturile de atunci ale țării noastre. In paginile următoare vom întâlni desvoltarea acestei tactice a „căii legale”.
Era și firesc ca la Iași să se producă ciocnirea între cele două concepțiuni: a tacticei revoluționare și a tacticei legale.
Nu trebue să uităm că la Iași începuturile mișcării socialiste au fost impregnate de suflul nihiliștilor ruși și basarabeni. Era firesc deci ca mișcarea incipientă socialistă să fi căpătat o vie coloratură anarhistă.
Pentru a ne da seama de ciocnirea fatală a celor două curente, să reproducem programele celor două concepțiuni.
In cartea publicată prin anii 1880-1881 de către doctorul Russel și purtând titlul: „Un studiu Psyhiatric, urmat de câteva comentarii asupra ideilor sănătoase”, doctorul Russel propune următorul program al socialismului colectivist:
„Care e dar programul colectivismului, acestei forme primitive a societății altruiste? Iată‑l:
1) Sequestrarea proprietăților private asupra instrumentelor mari de muncă (fie naturale, fie capitale) și trecerea lor în proprietate colectivă a grupărilor agricole și industriale a muncitorilor.
Asigurarea muncitorului productul integral al muncei lui.
2) Inlăturarea concurenței și stărei anarhice în producțiune și prin urmare a grămădirei prisosite a mărfurilor pe piața universală (cauza crizelor economice).
