CAP. XV
STEAGUL ROȘU IN FAȚA JUSTIȚIEI
Acum pun sub ochii cititorului o altă serie de prigoniri în potriva socialiștilor.
In luna Iulie 1893 izbucnește la Galați greva lucrătorilor brutari, despre care am vorbit într’un capitol precedent, o grevă admirabil desfășurată și foarte bine condusă. Am arătat că autoritățile au căutat să o stranguleze prin anumite măsuri brutale.
Despre unele din acele măsuri am vorbit în capitolul citat. Aci voi aminti procesul steagului roșu.
Reproduc un articol ce am publicat asupra acestor întâmplări, în ziarul „Lumea Nouă” din 14 Aprilie 1895.
STEAGUL ROȘ ESTE SEDIȚIOS?
Acum că e vorba din nou de manifestațiuni oprite fără drept, de noui călcări de constituție, credem că e bine să punem în vederea guvernului că mai sânt și judecători în țara românească, cari pot zdrobi hotărîrile lor nedrepte și pălmui obrazele lor groase.
STEAGUL ROȘ INAINTEA TRIBUNALELOR
In ziua de 19 Ianuarie a. c., tribunalul de Covurlui Secția II, a dat o sentință, care pentru noi social-democrații e de mare însemnătate. Tribunalul a constatat și stabilit două lucruri: 1) că greva este o armă legală de luptă a muncitorilor în potriva patronilor, că ea nu constitue o rebeliune, o revoltă sau o sedițiune și că nu e împiedicată prin nici un text de lege și 2) că steagul roșu, steagul partidei muncitorilor nu este un semn de răsvrătire, nu este o emblemă sedițioasă care să îndemne la răscoală, prin urmare nu e cuprins în art. 180 din codul penal și ca atare nu poate fi împiedicată arborarea acestui steag.
Pentru întâia dată chestiunea arborărei steagului roșu în România vine în discuțiunea instanțelor judecătorești și din această luptă el a eșit triumfător cu toate presiunile venite din sferele înalte guvernamentale. In Galați i-a fost dat steagului roșu să primească botezul de sînge. Prin această victorie el a dobândit dreptul de cetățenie în țara românească.
