buie unor mobile demne de tot respectul. Și mai interesant e faptul că în acel moment „Timpul” se afla sub conducerea lui Mihail Eminescu și că articolul pomenit e, fără nici o îndoială, scris chiar de dânsul. Sunt ideile lui, e stilul lui și sunt unele expresii obișnuite ale lui; așa, regăsim aci sămânța versului celebru: „universul fără margini e în degetul lui mic”.
Extragem din acel articol numai câteva frânturi din care se vede cu câtă considerație sunt priviți frații Nădejde:
„Intr’un stat în care nu există măsură pentru merit, în care, din contră, merit și știință sunt cauze de persecuțiune… — spiritele tinere cari s’au născut cu o coardă mai energică de percepțiune și de voință, am putea zice naturile alese, pierd încrederea în organizarea societății și înclină a adopta niște idei de destrucțiune.
… Tocmai ne vin în minte numele nihiliștilor români din Iași, frații Nădejde și Mille, și o spunem drept… — că începem, nu a justifica, dar a esplica psicologic aceste fenomene.
Frații Nădejde de ex. sunt amândoi tineri cu știință de carte; am putea zice că în degetul lor cel mic au mai multă știință de cât Costinescu ori Crăciunescu în capete. Ca merit se poate adăoga că, în lipsă totală de mijloace, de vreme ce sunt dintr’o familie foarte săracă, ei tot ce știu au învățat într’un oraș din țară, fără a face un pas în străinătate. Cu toate astea ei știu limbile clasice, mai multe limbi moderne, au înghițit cu ardoare ceea ce le-a venit în mână din științele naturale.
… E firesc ca asemenea naturi energice să fie izbite de spectacolul încurajării sistematice a nulităților, să le apuce un fel de disperare de viitorul societății în care trăiesc și să-și deschidă perspectiva unei reforme prin răsturnarea radicală a tot ce există.
D. Carp, în a noastră părere, face rău de micșorează importanța întâmplărilor din Iași.
Pe cât știm acești tineri… — nu sunt pretinsă nație și pretins popor, ei sunt adevărat popor.
… Mintea acestora nu se poate vindeca prin îmbunătățirea sorții lor personale, prin funcții și diurne”.
Pentru a da un slab reflex al primelor frământări socialiste dela Iași, vom reproduce aici o scrisoare adresată în anul 1880 de Ioan Nădejde d-lui Zamfir C. Arbore. E vorba acolo de oameni și fapte cari, în mică parte, mai sunt în amintirea câtorva persoane. In tot cazul se vede o preocupare adâncă și de fiecare clipă: socialiștii din Iași și cei din București se strădănuiau să formeze un cerc de partizani în rândurile tinerimii, pentru ca astfel să poată porni propaganda de luminare în massele adânci.
Scrisoarea ne-a fost comunicată în copie de către
