pentru că au călcat pragul unui militant socialist și, în arest, maltratați; apoi un caz, în adevăr nou: mai mulți țărani, veniți la Cameră ca să asculte pe oratorii socialiști, au fost scoși din tribuna publică și arestați pentru delictul acesta — trebue s’o repetăm, ca să știe cititorul că nu e o confuzie de stil, ci lucru lămurit: arestați pentru că au vrut să asculte, din tribuna publică a Camerii, pe oratorii socialiști… Faptul, adus apoi la cunoștința parlamentului printr’o interpelare a lui Ioan Nădejde, a rămas, firește, fără nici o sancțiune…
De ce războiul acesta de fiecare clipă pe care guvernul îl ducea în potriva socialiștilor? Lucrul e cu atât mai curios cu cât șeful real al guvernului, P. P. Carp, spusese în ședința Camerii dela 16 Martie 1888:
— Domnilor, sunt conservator, dar sunt conservator de aceia cari nu se tem de nici una din libertățile noastre publice și constituționale, și cari doresc ca toate să rămână în picioare.
Fapt e că guvernul era speriat de mișcarea socialistă, pericolul îi părea iminent și dorea din toată inima s’o stârpească. Insăși primirea făcută celor doi deputați socialiști — Morțun și Nădejde — o dovedește pe deplin.
Deși erau numai doi inși, siliți la eforturi extraordinare ca să-și facă datoria, toți oratorii, în discursurile lor, se refereau la vorbele și la faptele lor, de cele mai multe ori răstălmăcite și falsificate. E destul să spunem, de pildă, că Morțun s’a văzut silit să se apere în potriva acuzații că propagă… separatismul! Astfel, din discursul rostit de Morțun la 1 Aprilie 1888, cităm:
V. G. MORȚUN. — D. președinte (vice-președintele Camerii, Andrei Vizanti) a găsit de cuviință să spună că eu împing la ură pe munteni în potriva moldovenilor, că arunc vrajba între două nații surori, surori gemene (zgomot, întreruperi).
Dar oare e logic ceeace spune d. președinte? Cum, eu, socialist, care sunt pentru înfrățirea tuturor popoarelor, ași fi pentru învrăjbirea, pentru dezbinarea provinciilor române? Aceasta e un non-sens la care nu mă așteptam și care m’a surprins.
Eu am spus că văd că de câte ori se întâmplă o mișcare țărănească sau vre-o răscoală în partea Munteniei, aduceți trupe din Moldova, și când se întâmplă în Moldova, trimiteți regimente din Muntenia. D. Nenițescu îmi amintește un exemplu: când cu răscoala separatistă din Iași, s’au adus la Iași soldați munteni.
Zisele mele sunt întemeiate pe fapte petrecute, îndeplinite, și în acest caz, dacă poate fi cineva învinovățit că sădește ura între moldoveni și munteni apoi sunteți tocmai dv.
