de ce acei țărani nu s’au răsculat. Și cu toții vă vor spune că numai stăruințele și sfaturile noastre i-au îndepărtat de răscoală. Uitați că noi am fost împotriva oricărei agitațiuni revoluționare, nu numai în vremea răscoalei dar întotdeauna; atunci când cu venirea regelui la Iași, când d-nii din opoziția unită l-au fluerat, noi am fost aceia care cu riscul de a fi batjocoriți și taxați de oameni vânduți guvernului de atunci, am ieșit în stradă și am împărțit un manifest către popor, prin care ziceam că poporul să stea la locul lui și să-și caute de calicia și nevoia lui, să nu se amestece în certurile boerilor, care se ridică unii împotriva altora numai ca să pue mâna pe bugetul statului, numai pentru ciolan și putere. Noi vecinic am spus acest lucru acest lucru l-am spus și în ziua de 14 Martie când cu răscoala din piața Teatrului; ziceam atunci muncitorilor: Ce căutați voi muncitori aici, voiți răsturnarea colectiviștilor? Dar are să vie altă colectivitate care poate vă va face mai rău; și ați venit d-voastră de ați împușcat sute de țărani. Singurul lucru ce au muncitorii de făcut, le zic acuma ca și atuncea, este ca muncitorii să se alcătuiască în partid deosebit de partidele stăpânilor, de partidele boerești și de a căuta pe căile legale îndeplinirea drepturilor lor.
Și îmi aduc aminte domnilor, de cele ce s’au mai spus atunci pe socoteala mea; o gazetă boerească zicea chiar că eram spion polițienesc, pentrucă îndrăzneam să merg și să-mi spun părerea mea așa cum o simțeam. Da domnilor, mă taxau de spion polițienesc, domnilor, aceia care se indignau în Camera trecută când cei din majoritate le spuneau că sunt vânduți rușilor, vânduți străinilor și pe de altă parte pe mine mă învinuiau că sunt spion polițienesc.
Nu credeți că voi să fac fraze sau caut să atrag aplauzele d-voastră; căci pentru mine aplauzele și aprobările clasei culte sunt înjurii. Atunci când le-ași căpăta, asta mi-ar dovedi că am ieșit din drumul meu. Dimpotrivă, atunci când boerimea va fi mai amărâtă, și mai îndârjită împotriva ziselor mele, atunci când murmurele și întreruperile ei vor fi mai dese, atunci mă voi socoti mai aplaudat, căci prin aceasta îmi veți dovedi că loviturile mele au pătruns adânc și că ele vă dor și vă ustură. (Aplauze, ilaritate).
Domnilor, sunt dator să constat că aceste aplauze nu-mi pot fi aduse mie, ci deșteptăciunii d-voastră care a putut pricepe zisele mele. D. Marghiloman — nu voi să zic un cuvânt neparlamentar, căci poate ași fi silit să-l retrag — nu voi să zic falsificând, ci alterând textul d-lui Nădejde, d-sa a zis că d. Nădejde vine și ne amenință cu o lozincă de crime și făptuiri negre, făptuite individual. Acest lucru nu l-a spus d. Nădejde; d-sa a spus ceeace vă spun și eu că am auzit zicând unii țărani, atunci când vorbeau de înfrângerea răscoalei prin arme, „că nu vom fi nebuni să ieșim cete întregi la câmp, ci vom căuta să lucrăm la întuneric”; și dacă veți cere dovezi, vă voi aduce oameni; nu aveți decât să faceți anchetă.
O VOCE. — Cum i-ați sfătuit.
V. G. MORȚUN. — I-am sfătuit așa cum nu i-ați fi sfătuit d-voastră, d-le Miclescu, deputat al colegiului țărănesc din Tecuci; ne-am făcut datoria, cum nu ți-ai făcut-o d-ta; le-am spus să stea liniștiți și să-și trimită deputați cari să fie apărătorii lor, iar nu apărătorii clasei stăpânitoare; iată ce le-am spus. Lozinca n’a fost dată din partea noastră, noi constatăm un rău și