D-nii mei, ce gravitate excepțională avea o propagandă de felul acesta între militari, o puteți lesne înțelege!
Și știți care era organizațiunea adoptată? Gândiți că sublocotenentul Chinezu ’și risca numai epoletul său, și stăpân pe destinația lui, o juca cum ’i plăcea? V’ați înșela dacă ați crede că acestea erau procedeurile practicate în Moldova. Locotenentul Chinezu în loc să învețe disciplina și teoria pe căprarii și sergenții din compania lui, dânsul ’i transformase în agenți de propagandă subversivă. Nu e sergent, nu e căprar din acea companie, care să nu fi avut asupra lui scrieri, răvașe, jurnale, propagațiuni subversive pentru care utilisa puțina carte ce o învățase la regiment.
Iată unde e felonia militară; pe capul său, un ofițer poate dispune; nu trebue însă să facă uz de ascendentul și cultura lui pentru a rătăci pe niște bieți oameni care-i sunt încredințați pentru binele lor și al patriei, nu abandonați pentru rătăcirea lor și minarea societății. Pentru ce, cu osebire la 12 Maiu, propaganda aceasta era eminamente sedițioasă? Pentru că societatea, reprezentată prin guvern, cu câteva zile mai înainte, fusese silită să facă uz de arme, să recurgă la toate rigorile oricât ar fi fost ele de deplorabile, pentru a liniști răzvrătirea. Tocmai în aceste momente, soldații erau îndemnați la răscoale în nordul Moldovei! Vă las să judecați d-voastră asupra patriotismului procedeului și desinteresarea faptului. (Aplauze).
Și, d-nii mei, dacă ași întoarce interpelatorului modul său de discuțiune și m’ași agăța până și de vorbele imprudente pe cari le-a pronunțat în această Adunare, ce ar zice? Nu este d. Nădejde care a lăsat să-i cadă din gură cuvintele următoare, ce poate că azi regretă, văzând cum se pot răstălmăci?.. „Mâine se vor gândi țăranii ca să nu se mai pună în pâlcuri pentru a servi drept țintă armelor, ci deosebiți unul departe de altul, și cu cuțitul în mână ar ataca când pe proprietar, când pe primar…?”
Iși dă seama d. Nădejde de ce poate produce o asemenea lozincă căzând în urechi inculte?
Puteți vedea d-voastră la ce duce o asemenea propovăduire între niște oameni scârbiți de viață de multe ori și amărîți de suferință. In orice caz d-ta care ești, nu profesorul Nădejde, nu socialistul Nădejde, dar care ești mandatar al țărei, trebuia să iei seama la vorbele ce zici! (Aplauze).
Pe drumul ideilor faceți cât doriți propagandă, și e de datoria acelora cari se interesează de existența Statului, să vi le combată tot pe tărâmul ideilor, și al proselitismului, însă pe tărâmul faptelor și al provocațiunei sedițioase sunteți justițiabili de critica noastră.
In ziua următoare, la 25 Noembrie 1888, V. G. Morțun îi răspunde lui Marghiloman. Extrag:
V. G. MORȚUN. — Vin acum la chestiunea locotenentului Chinezu. D-le Marghiloman, aveți aici dosarul d-lui Chinezu?
AL. MARGHILOMAN. — Nu.
V. G. MORȚUN. — Imi pare rău, fiindcă ași fi dorit să citesc și eu scrisoarea pe care ați citit-o dv. ieri seara.
… O scrisoare foarte nevinovată și de loc revoluționară. Da, d-le Marghiloman, o scrisoare foarte nevinovată și din acea scrisoare numai după tonul cu care ați citit-o, ați putut aduce
