tide să-și ia angajamentul de a abroga legea expulzărilor.
Anton Bacalbașa, propune următoarea moțiune care se primește de Congres: „Partidul social-democrat nu va da nici un sprijin electoral nici unui partid, care nu va face agitație pentru imediata căpătare a Votului Universal și pentru desființarea legei expulzărilor”.
Dau aci după ziarul „Lumea Nouă” din 3 Martie 1895 fotografia unui afiș al întrunirii publice ținută de partidul muncitorilor la Galați în ziua de 5 Martie 1895:
_-_illustration_-_page_186.png)
Acțiunea pentru abrogarea legii expulzărilor se punea de conducătorii socialiști pe acelaș plan cu cealaltă revendicare importantă, aceia a Votului Universal.
De fapt, socialiștii știau prea bine că statul român nu se va putea dispensa — ca orice alt stat de altfel — de această armă pentru a-și pune siguranța la adăpost de uneltirile pe teritoriul său ale unor streini. Cu această acțiune, socialiștii urmăreau reintrarea guvernelor în legalitate. Anume, să nu se aplice această lege decât numai streinilor și numai acelor streini, cari în realitate ar unelti înăuntrul țării în potriva siguranței ei.
Ei ridicau — sub această formă — protestul lor, nu împotriva aplicărei legii, ci împotriva abuzului ce se săvârșea în aplicarea ei. Și atât de exactă este această lămurire a acțiunii partidului muncitorilor, încât — atunci când s’a văzut că condițiunea abrogării legii
