Dar abuzul întrecea toate marginile, atunci când rigorile acestei legi erau transformate într’o unealtă de presiune asupra păturei muncitoare. Dacă se producea un conflict între Muncă și Capital și dacă lucrătorii din vreo industrie erau nevoiți să recurgă la grevă — care, după o jurisprudență a tribunalului de Covurlui S. II-a, despre care vorbim în acest studiu, era declarată ca armă legală — atunci se alegeau, de către autorități, lucrătorii greviști străini, și în 24 de ore erau aruncați peste graniță, în scopul de a intimida pe ceilalți. Evident că lucrătorii, mai ales cei streini, știind ce-i așteaptă, nu se dedau la nici un fel de acte excesive; dar ei erau obligați — câteodată sub sancțiuni severe — să se solidarizeze cu tovarășii lor români, puși în grevă. Singura lor crimă împotriva siguranței Statului era aceia de a-și fi încrucișat brațele, cerând o îmbunătățire a soartei lor.
Autoritățile — sub toate guvernele — mergeau atât de departe cu acest soi de represalii împotriva lucrătorilor greviști, încât nu se opreau nici la amănuntul că de multe ori acei streini erau de fapt români de origină, veniți la noi în țară din Basarabia, din Bucovina, din Transilvania sau din Macedonia; nici de faptul, că unii din acei străini se aflau în țara noastră de vreme îndelungată, contribuind cu munca lor la producțiunea țării; nici de faptul dureros, că acei lucrători, goniți din țară, lăsau aici familiile lor fără nici un ajutor, fără nici un mijloc de existență.
Abuzul săvârșit cu aplicarea acestei legi, nu putea lăsa indiferenți pe conducătorii partidului muncitorilor. Ei au întreprins o viguroasă campanie pentru abrogarea legei de expulzare. In congrese, în toate întrunirile publice, pe pancartele purtate cu prilejul manifesațiilor de 1 Mai socialist, conducătorii partidului cereau abrogarea acestei legi.
Atâta însemnătate au dat ei acestei campanii, încât, încă în Congresul al III-lea din anul 1895, această chestiune a fost pusă la ordinea zilei. La discuțiune au luat parte: C. Dobrogeanu-Gherea, I. Nădejde, G. D. Pencioiu, A. Bacalbașa, Al. Georgescu, Al. Ionescu, C. Ștefănescu, I. C. Atanasiu, Take Georgescu, E. Fagure.
Al. Ionescu, cere să se lase Consiliului latitudinea de a face alianțe electorale cu partide politice burgheze, dar mai cere ca o condiție a alianței ca acele par-
