retician, autor al multor opere de doctrină și s’a distins mai cu seamă prin cursul de marxism făcut ani de-arândul la Universitatea Nouă din Bruxelles. Intr’o recentă lecție făcută la Nouvelle Ecole de la Paix din Paris, despre „Forțele actuale ale socialismului”, Vandervelde a comunicat un amănunt din opera lui de guvernare:
„Imi aduc aminte că ținând, acum câțiva ani, interimatul ministerului Coloniilor, am fost silit să expulzez de pe teritoriul congolez pe un membru al partidului muncii din Africa de Sud: el a venit să predice lucrătorilor albi cari se găseau la noi, interzicerea totală a muncii negrilor, chiar dacă aceștia cereau să se sindicalizeze și să lucreze în aceleași condiții ca și lucrătorii albi”. (L’Europe Nouvelle, No. 776).
Cum vedem, Vandervelde a practicat măsura expulzării când s’a izbit de-o acțiune a unui străin pe care a socotit-o primejdioasă — în principiu e indiferent dacă e vorba de-o acțiune de extrema dreaptă sau de extrema stângă — și o spune tocmai într’o conferință în care face apologia forțelor socialismului.
Atunci, înc’odată: de ce, în România, atâta pasiune, atâta îndârjire a socialiștilor împotriva legii expulzărilor?
Explicația e în faptul că aplicarea ei a fost cu totul deformată și rigorile ei le-au suferit oameni, cari nici pe departe nu unelteau împotriva siguranței Statului nostru. De multe ori ea a fost cu barbarie aplicată, fie ca o armă de clasă, cerută de pătura conducătoare împotriva păturii muncitorești, fie cerută de vreun Stat străin, — de obiceiu Rusia sau Austro-Ungaria — în potriva acelor supuși ai lor a căror acțiune în țara noastră nu le era pe plac. Această lege a expulzării străinilor a ajuns a fi aplicată într’o foarte largă măsură românilor supuși celor două State vecine, români care-și găsiseră un adăpost în țara noastră, în patria lor mumă, precum și locuitorilor de rit mozaic din vechiul Regat, care deși pe atunci nu erau cetățeni români cu drepturi politice, de fapt erau totuși români autohtoni, evrei pământeni, din părinți și bunici născuți în țară și cari își îndepliniseră la noi servicul militar, nebucurându-se de nici o protecțiune străină.
Intâia aplicare a acestei legi excepționale s’a făcut după cum am văzut, în persoana socialiștilor din Iași, în frunte cu dr. Russel și Axelrod.
