„Simpatiile cele mai sincere ale Rusiei îi sunt asigurate României în noua sa existență ca regat; dar nu există drepturi fără datorii ca corolarii.
„E permis a spera că guvernul român se va pătrunde din ce în ce mai mult de obligațiunea ce-i incumbă de-a se arăta un membru util și activ al marei familii conservatoare numită „Europa monarchică” și că va face tot ce-i stă prin putință pentru a împiedica ca teritoriul român să serve de azil bandei internaționale care amenință securitatea tronurilor și prosperitatea națiunilor”.
Nu știm dacă cuvântul „conservatoare” era subliniat în original, sau l’a subliniat Eminescu; dar modul de a vedea exprimat prin rândurile reproduse pare a fi împărtășit de marele nostru poet. Căci el spune:
„…Europa este monarchică. Nu credem că ar privi cu ochi buni o țară unde sistematica încurajare a nulității și a feneantismului pe de o parte, ar da naștere pe de altă parte unei descompuneri sociale, capabile a învenina și pe vecini.
„…Iată dar cum Organizarea socială, cuvântul pe care l’a lăsat să cadă d. Carp, are însemnătate și pentru poziția României ca stat”.
Nu e de mirare că, în asemenea condiții, am ajuns la represiunea dela lași, care a culminat în legea expulzărilor, făurită cu acel prilej. Dar o mărturie categorică și precisă că legea expulzărilor a fost făcută sub presiunea stăruitoare și puternică a guvernului rusesc, ne-a dat-o chiar unul dintre cei expulzați atunci: Paul Axelrod, revoluționarul rus cu renume mondial.
Cea mai bună documentare în această privință ne-o prezintă articolul-necrolog scris de Const. Graur cu ocazia morții lui Axelrod, articol publicat în „Adeverul” dela 29 Aprilie 1928. Cred util să reproduc în întregime acel articol:
PAUL AXELROD
Intr’o zi, trimisul țarului, Fonton — sau Hitrovo? — lua masa, cu ministrul nostru de externe, Al. Lahovary, în restaurantul gării Ploești, aflat — era să zic: în editura lui C. Dobrogeanu-Gherea.
Ambii meseni fiind foarte încântați de prânzul servit, diplomatul român a spus:
— Strașnic om ne-ați dat!
Iar diplomatul rus a răspuns:
— De-alde ăștia vă putem da cât de mulți!
De sigur! Și Gherea birtaș la Ploești, avea ca „pendant” destul de reușit — între atâția alții, răspândiți în lumea largă — și pe Paul Axelrod, fabricant de chefir la Zürich.
