cari veneau să asculte conferința. La ora 2.30 Alex. G. Radovici a început a vorbi…
Conferința lui Radovici — trata despre „Proletariatul agricol” — m’a impresionat profund, cum era și firesc, de vreme ce era prima conferință socialistă la care asistam. Dar nu m’a impresionat numai pe mine, ci și pe asistenții mai vârstnici și mai experimentați. Oratorul a avut accente de profundă indignare când a examinat rezultatele anchetei agricole organizate de C. A. Rosetti, anchetă care a stabilit, de pildă, că pe moșia lui Leca — în acel moment ministru de finanțe — munca țăranului era plătită cu 5 parale pe zi.
Dar a fost un adaus de emoție când Petrache Grădișteanu, care deja pe atunci avea un frumos trecut de publicist și orator, a luat cuvântul, felicitându-l călduros pe Radovici, deși nu fără rezerve categorice cu privire la concluzia acestuia în favoarea proprietății colective.
… Când, după cincisprezece ani, m’am găsit alături de bătrânul Petrache Grădișteanu, apărând pe socialiști în fața instanțelor în procesul Ficșinescu-Banghereanu, m’am gândit cu duioșie la prima noastră întâlnire din sala Franzelaru.
***
Inainte de a arăta care a fost desvoltarea luată de acțiunea socialistă intelectuală în sala Franzelaru, și, spre a putea pricepe rostul celor ce au urmat, trebue să ne aruncăm o privire cu câțiva ani în urmă, asupra începuturilor mișcării socialiste în România, începuturi manifestate la Iași, unde a fost adevăratul leagăn al mișcării socialiste române.
Cum eu nu am luat personal parte la acea mișcare, mă refer la documentele ce am putut să-mi procur. In primul rând mă voiu folosi de amintirile d-nei Sofia Nădejde (coana Pica — cum îi spuneau prietenii socialiști) soția vrednică a lui Ion Nădejde, alături de care a avut un rol atât de covârșitor în mișcarea socialistă din țara noastră. D-na Nădejde mi-a dat pentru această parte a lucrării mele o contribuție foarte prețioasă. Ii exprim mulțumiri călduroase.
