CAP. XII
ALTE CAMPANII SOCIALISTE
REPAUZUL DUMINICAL; ZIUA DE OPT ORE
EMANCIPAREA FEMEII
La începutul mișcării socialiste în România, atunci când socialiștii au luat contact cu muncitorii și meseriașii, ei au rămas adânc impresionați de condițiunile insuportabile în care se făcea munca la noi.
Fără a vorbi de țărani, de muncitorii agricoli, dar chiar muncitorimea orașelor, meseriașii și lucrătorii industriali, își istoveau puterile într’o muncă așa de încordată și dezordonată, încât epuizarea lor fizică și morală era de neînlăturat.
Nu se cunoștea odihna nici de Duminici și nici de sărbători, precum nu se cunoașteau nici anumite ore necesare odihnei. Erau muncitori cari nu-și vedeau copiii lor cu săptămânile din pricină că, atunci când veneau ei acasă, copiii sau dormeau, sau erau duși la școală. Gospodăria lor casnică și familiară, curățenia lor trupească erau lucruri neexistente. Erau bresle, în care lucrătorii munceau 18 ore din 24 și aceasta dela 1 Ianuarie până la 31 Decembrie al fiecărui an. Era o existență chinuită, istovitoare, nesuferită.
Socialiștii, impresionați de această stare de lucruri, s’au preocupat pe lângă laturea politică a activităței lor și de această lature umană și sanitară. De aceia, din primele momente ale unei activități socialiste ei s’au străduit cu studierea remediilor de adus. Au înscris deci în programul lor de acțiune aceste postulate: reducerea orelor de lucru la 8 ore:
8 ore de muncă,
8 ore de distracțiuni și cultivare,
8 ore de somn.
