ne-am dus „Cei trei socialiști” la sala Franzelaru. De fapt Cercul de studii sociale își începuse în această sală activitatea încă din Decembrie 1884. Noi însă ne-am dus îndemnați de Iancu Radovici în ziua de 27 Ianuarie 1885, fiindcă în acea zi Alexandru G. Radovici, fratele mai mare al prietenului nostru, își desvolta conferința sa: „Despre proletariatul agricol”.
In acea zi am trecut cu toată sfiala pragul vechii noastre cunoștințe, al sălii Franzelaru, după ce am arătat cărțile noastre personale de intrare.
Dar ce priveliște impunătoare s’a prezentat ochilor noștri! In locul sălii cunoscute, a „Sălii de dans”, văzută numai seara — o sală semi-întunecoasă, cu un aer viciat de fumul lămpilor și al lumânărilor, precum și de praful de federweiss așternut cu îmbelșugare pe pardoseala de scânduri ca să înlesnească alunecarea dănțuitorilor — în locul aerului irespirabil impregnat până la saturație de efluviile de transpirație a perechilor cari se învârteau în dans… ne-a apărut o sală mare, foarte mare, înaltă în tavan, luminată prin ferestre numeroase și largi, prin care pătrundea lumina vioaie a unui generos soare de iarnă. La un capăt al sălii o masă mare acoperită cu un postav roșu; scaunele, care în timpul lecțiilor de dans erau modest așezate dealungul pereților, acum se înșirau în linii paralele și bine ordonate cu fața spre masă, iar pe pereți câteva steaguri roșii, și în fund o mare pancartă albă pe care se citea în litere mari negre: „Cercul de studii sociale, Drepturile omului”.
In sală, membrii fondatori ai Cercului, figuri reprezentative din straturile intelectuale ale societății de atunci. Am văzut chiar la prima ședință, între alți mulți, pe: C. Mille, C. C. Bacalbașa, C. A. Filitis, Emil A. Frunzescu, Georges Scorțescu, Al. G. Radovici, D. P. Ionescu, Paul Scorțeanu, Mircea C. Demetriade, Christ Costăchescu, Filip I. Gesticone, Petre Grădișteanu, Barbu Gănescu și alții ale căror nume le-am uitat.
Cu ce sfântă emoțiune am strâns mâna mai întâi lui Al. G. Radovici și apoi celorlalți cărora le-am fost prezentați de prietenul nostru.
Incet, încet sala a început să se populeze și în curând a devenit neîncăpătoare pentru numărul cel mare de intelectuali de diferite vârste și stări sociale,
