vârstă hotărîtă, dreptul de vot; tuturor, fără deosebire de avere sau învățătură mai înaltă. Astăzi câteva mii de bogătași au toate drepturile politice, ei prin Cameră, Senat, consiliile comunale și județene își taie porția cât de mare vor, își fac legi cum le trebuie, și domnesc cu mână de fier peste milioanele muncitoare, de pe spetele cărora trag foloase, aruncându-ne ca praf în ochi niște drepturi neînsemnate.
Uitați-vă la milioanele de muncitori de tot felul și veți vedea că aleg la colegiul al III-lea indirect, adică 50 de oameni un delegat; acești delegați sunt sugrumați de popi, învățători, crîșmari și fruntași de-ai satelor, cari votează direct și deci nu lasă pe țărani să-și trimeată oameni de încredere în Cameră.
Mai mult chiar dacă s’ar trimete, dacă ar birui pe cei ce aleg direct, ce-ar putea face un om al țăranilor având cinci sau șease aleși de colegiul I-iu și de al II-lea? Nu uitați că la Senat e și mai rău, acolo nu pot trimete țăranii și muncitorii din orașe pe nimeni, căci nu au dreptul de a alege senatori. La consiliul comunal în orașele mari, e ca și pentru Cameră, totul e în mâna celor bogați.
Față cu această lege barbară, care împiedică mersul înainte al muncitorilor și e o primejdie amenințătoare chiar pentru existența României, socialiștii cer votul universal, cer ca după cum la războiu și la orice sarcini, sărăcimea e egal, dacă nu chiar mult mai mult chemată, tot așa să fie și la dreptul de vot.
Pentru ce fug însă toate partidele și toți oamenii politici de această reformă?
Mai întâiu, sunt motivele adevărate, ascunse, pe cari protivnicii nu le arată, dar cari îi hotărăsc a combate pe cei cari cer fără nici o întârziere această lege electorală.
Aceste motive, sunt două:
Teama de a nu lovi în privilegiile claselor domnitoare de astăzi, de a nu le întărita chiar prin aderarea la votul universal. Astăzi, clasele domnitoare, cari au cea mai potrivită uneltă de cârmuire în legea veche, pot urca pe cineva la putere și toți cei cari doresc puterea, vor să stea bine cu asemenea puternici stăpâni.
A doua teamă, e de a nu pierde favoarea regelui. Se știe că regele e contra votului universal și deci un om politic, care s’ar declara pentru această reformă, ar trebui să renunțe la dorința de a mai fi primit la minister. La noi mai ales, teama de rege e mare, căci știți bine că el a adus la putere guvernul trecut și tot el i-a adus și pe liberali.
La noi se vede că nici stânga liberală n’are priceperea progresiștilor din Belgia, cari fără voia regelui de acolo, s’au aliat cu socialiștii și au adus un vot, care dacă nu e chiar universal, dar e foarte aproape de dânsul.
Aceste două motive îl împing și pe d. Fleva, d-sa vrea neapărat să mai vie la putere cu liberalii ceilalți și deci cruță pe rege. Acuma să trecem la motivele aparente, cele ce se dau onorabilului public.
Ni se zice: „Țăranul e incult, nu știe carte, deci nu poate vota. Cum voiți să aleagă el buletinele ce i le dă președintele?” E serios acest argument? Chiar fiind serios, ar urma din el numai ca să se facă un colegiu din toți cei ce știu ceti, iar ceilalți să voteze prin delegați (de la 20 unul, etc.), de ce nu propun ceva de felul acesta, ca să putem discuta? Dar afară de acestea nu știm noi că delegații țărani, știu ei foarte bine a-și ascunde