duf și de razele soarelui. Veștejită este iarba. Nu au mai rămas decât fire înroșite și uscate. Pare că și rădăcina ierbei a pierit din pământ. Dar cade o ploaie caldă și bine făcătoare și curând răsare colțul verde, căci sub coaja pământului rădăcina era bună, era sănătoasă. Și curând câmpul întreg e plin de verdeață.
„Pe inimile multor liberali, ca o ploaie binefăcătoare au căzut lacrimile țărănești. Și din inimile lor a încolțit dragoste de țară și bună voință pentru suferințele și nevoile țărănimii. (Aplauze).
„Da, am încredere în partidul liberal și de aceia, de aci din Cameră, ca un strigăt de strângere a rândurilor, strig întregei democrații române: Inainte pentru Votul Universal și vecinic împotriva oricărui curent reacționar. (Aplauze).”
Să notăm că în anul 1896 la guvern era partidul național-liberal prin ramura lui înaintată, ramura numită „Drapelistă”, după numele jurnalului oficios al acestei ramure, fiind președinte de consiliu P. S. Aurelian. Iar în anul 1897, revenise la guvern ramura liberalilor ortodoxi, președinte de consiliu fiind D. A. Sturdza, care cedase guvernul în chip provizoriu lui P. S. Aurelian pentru ca acesta să reguleze o chestiune bisericească — care tulburase adânc țara — chestiunea detronării Mitropolitului primat Ghenadie.
Și totuși numărul semnatarilor amendamentului lui Morțun a crescut dela 27 la 32, iar numărul votanților dela 39 la 45.
Ce emoție, ce bucurie și ce entuziasm provocau aceste manifestări ale unei fracții a parlamentului pentru reforma cerută de Morțun! Ca să citez un singur exemplu, voiu releva cele scrise de B. Brănișteanu în „Lumea Nouă” cu data de 19 Decembrie 1896, adică a doua zi după ce amendamentul lui Morțun obținuse 30 de voturi, plus 9 adeziuni morale (deputați partizani ai votului universal, dar cari lipseau în momentul votării amendamentului). B. Brănișteanu, ca unul care asistase la ședința Camerii, a plecat de acolo atât de profund impresionat, în cât a scris pentru același număr al ziarului, două articole: un reportaj al faptelor și un comentar teoretic, ambele însuflețite de cel mai înflăcărat lirism.
Extrag numai câteva rânduri din articolul de reportaj:
O ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ
