deau de către tinerele vlăstare ale bogatei burghezii românești, planurile de civilizare și încadrare a țării noastre în concertul democratic și socialist al țărilor occidentale.
Istoria se repetă. In aceleași localuri se adunau și „bonjuriștii” din 1848 — odrasle ale boerilor moldoveni și munteni — a căror acțiune politică novatoare pentru țara noastră este bine cunoscută.
Dar eu l-am cunoscut de aproape pe Georges Diamandy abia în țară, prin anii 1893/94. Era un exemplar foarte curios și interesant de boer, dar care voia să pară un bohem, însă nu un bohem oarecare, ci un bohem gen elegant. Față blondă, barbă blondă, frizată în mod natural, tăiată à la Henry IV, ochi albaștri voluntari, o calviție precoce; îmbrăcat distins dar voind a părea neglijat, totdeauna cu o redingotă strânsă la talie și largă la poale, cu un joben cu bordurile drepte, înfățișa în toată atitudinea lui un „bohem” de ai lui Henry Murger. Cuvântul lui — străbătut de o impresionantă frază revoluționară — era împodobit cu un apăsat accent moldovenesc, complicat încă și cu o căutată și ostentativă accentuare franceză. Contactul lui ca socialist cu massele muncitoare se reducea doar la distanța pe care el o punea între tribuna pe care vorbea cu publicul care-l asculta. De când l-am cunoscut până ce a plecat dintre cei vii — răpit de o boală nemiloasă — Georges Diamandy a fost un complex de boer și de bohem.
***
Elementul socialist cel mai activ în acțiunea partidului pentru câștigarea Votului Universal a fost desigur V. G. Morțun.
Morțun se alegea regulat și sub toate guvernele, deputat, la Roman, orașul de origină a destul de numeroasei lui familii.
Ca deputat, el își fixase îndatorirea, ca la fiecare discuțiune a răspunsului la Mesajul Tronului pentru deschiderea sesiunii parlamentare, să pronunțe un mare discurs examinând situațiunea politică.
Deși multă vreme unicul deputat socialist (au mai fost aleși vremelnic și I. Nădejde și Lascăr Veniamin) și cu tot asprul rechizitor pe care — ca socialist — îl făcea diverselor guvernări burgheze, totuși acest al său discurs era totdeauna așteptat cu multă nerăbdare de colegii lui din parlament — indiferent de culoarea lor
