pentru dezlegarea chestiei evreești așa cum s’a dezlegat în toată lumea civilizată. Regele a înțeles că e o rușine pentru România de a ținea atâtea zeci de mii de cetățeni folositori țărei într’o stare înjositoare.
Nu știm dacă regele cunoaște starea Evreilor înainte de 1864 în această țară și dacă știe că la noi Evreii pământeni au fost dezbrăcați de drepturile ce le aveau. Evreii pământeni — și numărul acestora era însemnat — erau socotiți ca adevăraji cetățeni ai acestei țări și aveau drept de a alege și de a fi aleși în consiliele comunale, dacă aveau cutare sau cutare venit pe an sau teșcherele de învățătură. Aceste drepturi ale Evreilor au fost nemicite de guvernele cari s’au urmat și astăzi Evreii pământeni se văd socotiți ca străini, alungați din școli și prigoniți.
Regele a stăruit necontenit pentru dezlegarea chestiei evreești, căci a înțeles că pentru a face din România o țară civilizată, e nevoie să înceteze oarba prigonire in contra Evreilor.
Intre meritele mari ale regelui se va socoti întotdeauna și acesta că a fost mai înaintat în idei decât consilierii săi.
Se’nțelege, nu putem arăta aci tot ce-am avea de spus cu privire la rolul însemnat și civilizator pe care l-a jucat regele Carol la noi în țară. Cu altă ocazie vom vorbi mai pe larg. Ne mulțumim însă spune că dacă e un om în țara asta, care să fi meritat mai puțin atacurile îndreptate în contra lui — acesta e regele. Căci dânsul a bine meritat de la democrație nu numai pentru binele ce l-a făcut, ci și pentru răul ce-a împiedecat să se facă.
Ioan Nădejde
Cât de juste erau aprecierile lui I. Nădejde asupra sentimentelor democratice ale Regelui Carol I și cât de întemeiată era nădejdea pe care fruntașul socialist o punea în spiritul de înaltă dreptate al Suveranului, o dovedește următorul fapt.
Partidul muncitorilor a întreprins încă din anul 1894 o susținută campanie împotriva bătăici în armată. Această campanie a durat câți-va ani. Ea a făcut și obiectul unei moțiuni speciale votată de congresul II după propunerea lui A. Bacalbașa. După încetarea acelei campanii — și anume, cum era și firesc, după trecerea unui timp dela încetarea ei — regele Carol I a dat un Ordin de Zi pe armată, sub No. 11 din 10 Mai 1902, în următorul cuprins:
- Ostași,
Este un pătrar de veac, de când armata Mea a arătat pe câmpul de răsboiu vitejia și vrednicia ei.
De atunci și până în ziua de astăzi, ea nu s’a mulțumit cu laurii câștigați în bătălii. M’am încredințat din inspecții, din relațiile cu corpurile ofițerești și din manevre, că s’a muncit, că s’au făcut progrese neîndoioase și că armata este pregătită pentru momentul când țara va avea iarăși nevoie de dânsa.