tru ca să cunoaștem istoria social-democrației internaționale”.
Și astfel a ieșit partidul (sau partida, vorba lui Nădejde) din încurcătură.
***
Teoria „tacticei legale” era aplicată pană la ultimele ei consecințe. Păzirea Constituției și a legilor în vigoare, era un imperativ așa de categoric, încât partidul social-democrat făcea concesiuni destul de importante din ideologia socialistă.
Astfel a fost cu forma de guvernământ în țara noastră. Deși partidul social-democrat de pretutindeni era protivnic formei de guvernământ monarhice și urmărea ca un ideal al ei forma republicană, la noi în țară — din pricina condițiunilor speciale — partidul muncitorilor a renunțat la acest postulat din programul său teoretic și a admis fără nici o discuțiune forma de guvernământ a monarhiei constituționale. Niciodată — nici în presa lui, nici în întruniri — partidul muncitorilor nu a pus în discuțiune nici forma monarhică și nici persoana regelui.
In această privință cred util să reproduc aci un articol editorial apărut în „Lumea Nouă” din 13 Decembrie 1898, sub propria semnătură a lui I. Nădejde.
E poate unul din cele mai frumoase elogii ce s’au adus vreodată regelui Carol I, și acest elogiu este cu atât mai valabil cu cât are marele merit de a fi fost cu totul dezinteresat.
Iată acel articol:
SOCIALIȘTII ȘI REGELE
Sunt foarte ciudați oamenii în ziua de azi! Dacă ne-ar fi văzut dușmani ai regelui, înjurându-l fără odihnă la fiecare ocazie și găsindu-l vinovat de tot ce se petrece în țara aceasta, de sigur că n’ar fi fost mulțumiți și ne-ar fi înjurat. Acuma însă, când ne aud spunând că regele Carol a fost un nespus noroc pentru România și că noi suntem convinși, că fără dânsul țara n’ar fi făcut pașii ce-a făcut cu dânsul pe calea propășirei, tot nu sunt mulțumiți și tot ne înjură.
„Auzi d-ta! socialiști și să nu fie dușmani regelui, reginei și dinastiei?!” Și-au făcut oamenii odată pentru totdeauna un model de socialist și dacă noi nu semănăm cu acela, nu găsesc cuvinte să ne acuze mai rău.
