1894 Aprilie 17 București
Partidul Social-Democratic
al Muncitorilor din România
Consiliul General
- Prieteni,
Aflând de amenințările poliției de acolo vă dăm următorul sfat:
Dacă se încearcă a vă opri cu sergenți sau soldați, protestați, luați martori pentru a da autoritățile în judecată și desfăceți-vă în grupe mici și așa mergeți la grădină unde faceți serbarea. Dacă vă împiedică a merge cu steagul roșu, înveliți-l cu negru și duceți-l așa la grădină. Ori cum feriți-vă de conflict. De altfel Bujor vă va da și explicațiile orale trebuitoare.
Cu salutare social-democratică,
I. Nădejde, Al. Ionescu
Aceasta era calea legală.
In ziua de manifestație conducătorii mișcărei și muncitorimea s’au adunat — conform programului întocmit — la Clubul muncitorilor din Strada Mare și de acolo am eșit în stradă în frunte cu steagul roșu spre a ne face manifestațiunea noastră obicinuită și a merge la grădina Ploll unde avea să se desfășure serbarea.
Eșind din club și din marea curte a clubului ne-am încolonat desfășurând steagul roșu. Ne-am pomenit, însă, cu strada barată de un cordon de sergenți de oraș și de armată. Polițaiul și procurorul ne-au somat să ne oprim — în conformitate cu ordonanța prefectului — să strângem steagul roșu și pancartele și să ne ducem în grupuri mici la grădina Ploll, unde eram liberi să ne desvoltăm serbarea.
Am protestat împotriva acestei călcări de lege, dar ne-am conformat dispozițiunilor date, am înfășurat steagul roșu în pânză și fracționându-ne pe grupuri mici, ne-am dus la grădina Ploll, unde serbarea s’a desfășurat în deplină liniște.
Pentru ce am procedat așa? Pentru ce în fruntea a peste 2000 de muncitori nu am rupt cordoanele slabe de poliție?
Pentrucă sfatul Consiliului general era acela în conformitate cu tactica noastră, cu tactica legală.
Am avut totuși cu acest prilej să judecăm cele două îndrumări, cele două tactice: prima, revoluționară — și cam obscură — a lui C. Mille, a doua legală și clară a lui I. Nădejde.
Dar acest conflict între cele două tactice trebuia
