vă compromite mișcarea din Galați prin faptul că s’ar face arestări, bătăi în stradă, intervenind armata. Așa fiind totul este de a se ști ce vor ei să facă și cum vor să opereze! Dacă de exemplu nu vor lăsa să se formeze cortegiul înaintea clubului sau vor tăia stradele ce duc la club, incontestabil că sunteți puși în imposibilitate de a alcătui cortegiul și atunci fiecare va merge individual. Dacă însă vor lăsa să faceți cortegiul și îl vor opri la o anumită stradă, atunci desigur este de știut cât e de puternic cordonul. Dacă se poate rupe, rupeți-l, dacă nu înaintea forței vă retrageți și sau căutați să luați pe altă stradă ca să-i păcăliți, iar dacă nu, mergeți individual la grădină. Totul este de a putea preveni măsurile lor, pentru a nu fi surprinși și a se face debandadă.
Cum vedeți totul stă în buna voastră pricepere. Eu unul cred că dânșii vor proceda în știutul mod brutal. Vor opri stradele care merg la club. Vor sechestra clubui nelăsând pe nimeni să intre sau să iasă.
Așa fiind trebue de știut din zori de ziuă ce gânduri au și dați de veste în tot orașul ce este de făcut. Puneți oameni la toate colțurile stradelor ce duc la club, ca să vestească lumea ce s’a hotărît.
In asemenea împrejurări, eu cred că voi trebue să rămâneți cu toții în Galați, ca să fiți acolo în capul muncitorilor și să-i puteți sfătui ce este de făcut.
Că toată această înscenare este stupită nu încape vorbă. La București sub ochii miniștrilor și a regelui noi manifestăm în cortegiu de câteva mii și la Galați, sub aceiași constituție și lege manifestația este oprită.
Dacă această scrisoare îți va ajunge la destinație, luați notā de părerile subscrisului — păreri personale — și dacă le credeți bune primiți-le.
Vă strâng mâna la toți și vă doresc reușită bună.
La revedere,
Const. Mille
Este clar. Noi conducătorii din Galați cari a doua zi 19 Aprilie—1 Mai ne aflam în fruntea a peste 2000 de muncitori și în fața unor cordoane destul de slabe de poliție și armată, după lunga și confuza scrisoare a lui C. Mille trebuia să rupem cordoanele și să ne facem manifestația de stradă.
Aceasta era calea revoluționară.
Dar a doua zi, adică în chiar ziua manifestației, m’am pomenit pe la ora 7 dimineața la mine acasă cu prietenul Paul Bujor (astăzi fost președinte al Senatului și fost rector al Universității din Iași), care îmi aducea — ca trimis expres — o scrisoare dela Consiliul general al partidului cu cuprinsul următor:
