risit că el e socialist-revoluționar, atunci sentimentele noastre pentru el se preschimbară într’o adevărată admirațiune, amestecată cu un adânc respect.
Ce mândri călcam, Buzoianu și cu mine, când în tovărășia lui Iancu Radovici făceam preumblările noastre pe străzile Capitalei sau intram în vreo cofetărie! Ni se părea că toată lumea ne privește cu gelozie când ne vede în tovărășia și intima prietenie a acestui socialist chipeș, voinic, frumos și elegant îmbrăcat. Și sentimentele noastre către Radovici se mai complectau încă cu o nuanță de recunoștință, căci bogatul nostru prieten ne plătea mereu prăjiturile, și chiar intrările pe la vreun teatru. De altfel, punga lui, binișor garnisită, era totdeauna pusă în chip larg la dispoziția tuturor colegilor lui mai nevoiași: la câți nu a cumpărat Radovici cărțile necesare studiului!
Nu era zi ca în orele libere de școală să nu ne adunăm, noi cei trei, în camera luxoasă pe care Radovici o ocupa cu chirie la Z. Demarat, profesorul nostru de limba elină.
Aci, în fața ceștilor cu ceai și a diverselor prăjituri — pe care foarte simpatica d-șoară Demarat le servea cu atâta grație musafirilor chiriașului lor — ne inițiam, Buzoianu și cu mine, în complicatele chestiuni sociale. Radovici avea destul de bine înzestrată biblioteca lui socialistă, pe care o punea la dispoziția noastră. Rând pe rând plecam acasă la noi ducând, cu toată gravitatea necesară, câte o broșurică, câte un volumaș, câte un jurnal socialist scrise în limba franceză. Din întâmplare sau din preferințele lui Radovici, cele mai multe scrieri erau opere anarhiste. La câte un Paul Lafargue sau Benoît Malon se asociau anarhiștii: Jean le Vagre (Jean Grave), Kropotkine, Elisée Reclus (marele geograf), Bakunin, olandezul Domella Nieuwenhuis, apoi jurnale ca: Le pot-à-colle, le Drapeau rouge, La Révolte din Geneva (mai târziu transformată în Le Révolté), etc. etc.
Noua religiune în care ne iniția Iancu Radovici nu ne distrăgea însă dela cursul normal al studiilor noastre liceale. Nu. Timpul acordat acelora era preluat de noi din timpul pe care alți elevi îl închinau distracțiilor. Și în această privință, înrâurirea lui Radovici asupra noastră a fost binefăcătoare. Ducând o viață foarte ordonată și morală, el avea grijă să facem și noi la fel. Fiind elev foarte studios și foarte conștiincios, ne cerea și nouă acelaș lucru. Când veneam la liceu, înainte de
