pe atunci a acțiunei politice a partidului socialist internațional. Chestiunea era foarte arzătoare cum am zis, căci în jurul ei, se da lupta crâncenă între social-democrați și anarhiști. Cei dintâi susțineau necesitatea participării partidului socialist ca partid independent de cele burgheze la acțiunea politică, la lupta electorală, pe când cei din urmă, anarhiștii, susțineau abținerea dela lupta politică — sub diferite pretexte — și propovăduiau numai lupta economică pe calea grevelor.
Reproduc mai jos din ziarul „Le Peuple” organ zilnic al democrației socialiste belgiene, câteva părți din cuvântările leaderilor socialiști: Jean Jaurès (Franța); Enrico Ferri (Italia); și August Bebel (Germania).
In cuvântarea sa, Jaurès spune între altele:
S’a vorbit de trădători. Au fost. Pot fi în toate partidele. Dar adevărata trădare este când zici clasei muncitoare: Dezarmează! Părăsește în mâna vrăjmașilor tăi puternica armă a luptei politice! (Noui aplauze). S’a pus înainte greva. Noi am susținut întotdeauna greva când ea s’a produs. Dar noi nu o sfătuim. Ea este o armă primejdioasă și în orice caz, ca mijloc, este insuficientă. Dar nimeni nu are dreptul să spuie că muncitorul să se desintereseze de lupta politică. El știe că el trebue să cucerească puterea, nu pentru înlocuirea unei clase sociale prin alta, dar pentru desființarea tuturor claselor. (Aplauze îndelungate. Deputații. fac lui Jaurès o superbă și mișcăloare ovațiune, care durează câteva minute)”.
August Bebel, unul dintre cei mai de seamă conducători ai social-democrației germane, luând la rândul său cuvântul spune:
„Sunt 25 de ani decând avem votul universal, decând am întemeiat un partid muncitor independent de orice partid burghez. Acest partid a fost prigonit, hulit. Atunci era slab. La alegerile de atunci el căpătă abia 100.000 de voturi. Azi el este marele partid muncitor german, care a adunat în jurul său la ultimele alegeri 1.766.000 de voturi (aplauze). Se poate spune că toate progresele înfăptuite in Germania de 25 ani sunt datorite partidului socialist. Și pentru aceasta le zic muncitorilor!
— Votați! Votați încă! Votați mereu!
Guvernului îi este frică de noi și de aceia a prelungit încă pe doi ani mandatul deputaților pentru că se temea de agitațiunea făcută prin propagandă electorală! (Aplauze).
Dacă anarhiștii ar ajunge să ademenească pe muncitori la doctrinele lor, cei dintâi cari le vor sări în gât de bucurie, ar fi naționalii-liberali, radicalii, toți oamenii din partidele burgheze (aclamațuni). Puterea politică este asa de mare, încât mai acum câtva timp în Saxonia, s’au adus restrângeri votului universal”.
După Bebel luând cuvântul italianul Enrico Ferri spune:
„Frica reacționarilor italieni este așa de mare, încât au alcătuit legi excepționale împotriva partidului socialist.
Crispi a făcut să se șteargă din listele electorale un milion de alegători muncitori și totuși numărul voturilor socialiste aproape nu s’a împuținat, cu toate că numărul deputaților socialiști a scăzut dela 20 la 15. Populațiunile din sud, cari se lasă să fie așa de ușor târîte de un romantism sentimental și nebu-