CAP. I
CUM AM DEVENIT SOCIALIST
In anul 1884, în Septembrie.
Trecusem în clasa VI-a, la liceul Matei Basarab din București.
Intrat în această clasă am ocupat o bancă cu 3 locuri, împreună cu colegul meu Vasile Buzoianu, fiul unui foarte respectat preot din Brăila[1]. Un al treilea loc rămăsese neocupat.
Peste vreo două zile dela începerea cursurilor, intră în clasă un coleg nou: era Ion G. Radovici. El ocupă cel de al treilea loc.
Iancu Radovici urmase cele cinci clase la liceul Sf. Petru și Pavel din Ploești. In urma unui foarte grav conflict cu profesorul M. Rocneanu dela acel liceu, el fusese eliminat din școală și venise să-și continue studiile la liceul Matei Basarab.
In curând — din pricina vecinătății — se stabiliră, între noi trei, legături de bună prietenie. Radovici, Buzoianu și Atanasiu deveniseră inseparabilii clasei.
Iancu Radovici, care părea mai în vârstă decât noi, era de statură înaltă, bine legat, cu o figură care respira energie și o puternică voință. Cu o stare materială foarte bună — era fiul unei foarte bogate familii burgheze din Ploești — cu o aureolă de revoluționar, datorită conflictului său cu un profesor de liceu, el căpătă repede asupra noastră — ca de altfel asupra tuturor colegilor noștri de clasă — un mare ascendent și o necontestată autoritate. Iar când în cercul nostru intim ne-a mărtu-
- ↑ Buzoianu a ocupat mai târziu postul de medic al spitalului din Târgul Bujor (Covurlui) și a murit, la 10 Februarie 1919, de tifos exantematic, ca medic primar al județului Prahova.
