După felul muncei istovitoare din port de șase zile consecutive, se impune trebuința absolută a unei zile de odihnă; însă marii comercianți și exportatori din portul Brăila prin magazionerii lor angajează muncitori turci și armeni, cari, lucrând în locul nostru Dumineca, sunt păstrați și în zilele următoare.
Așa încât, noi, spre a nu ne vedea înlocuiți de muncitori străini și prin urmare aruncați pe drumuri, suntem nevoiți să muncim și Dumineca.
Inlocuirea noastră, a muncitorilor români, prin cei străini, se face în chip cu atât mai lesnicios de către exportatori și comercianți, cu cât aceasta e în desăvârșitul lor folos, pentru motivul că-s muncitori străini, nefiind supuși la aceleași dări și obligațiuni ca noi, pot lăsa mai eftină plata muncei lor.
Dacă ne permitem, d-le prim-ministru, să ne îndreptăm această a noastră plângere către d-voastră, o facem, aducându-ne aminte, că intrând în orașul nostru în ziua de 22 Octombre, ați ținut a sărbători venirea dv. în capul guvernului prin un te-deum săvârșit la biserica din Brăila.
O facem încă bazați pe cuvintele d-voastră rostite la întrunirea publică din acea zi, cuvinte răinase adânc întipărite în mintea noastră, și prin care consfințeați pentru fiecare creștin respectarea zilei de Duminecă.
Rezemați pe drepturile noastre câștigate, și ademeniți și de frumoasele d-voastre cuvinte, noi am refuzat să muncii în ziua de Duminică; însă d. Alexandru Georgescu, comisarul portului din Brăila, ne-a silit să intrăm în lucru, amenințând cu închisoarea pe cei cari ar propaga ideia repaosului de Duminecă.
Siliți am fost dar, d-le prim-ministru, ca amenințați pe de o parte de administrație iar pe de altă parte de vedenia lipsei de lucru, să muncim și Dumineca.
In respectarea obiceiului strămoșesc religios al dreptului de noi câștigat, în urma unei greve anevoioase, în respectarea făgăduelilor solemne date de dv. înși-vă în întrunirea trecută, respectuos vă supunem cele de mai sus, rugându-vă călduros, d-le prim-ministru, ca să binevoiți a lua măsurile trebuincioase, ca cei in drept să respecte această a noastră umilă cerere: ca nici un muncitor, fără deosebire de naționalitate sau religie, să n’aibă dreptul de a munci Duminica în portul Brăilei.
Primiți, d-le prim-ministru, încredințarea respectului nostru.
(Urmează semnăturile).
Pentru a marca în chip și mai vizibil noua tactică legală, partidul muncitorilor din România hotărăște să ia parte la alegerile generale pentru parlament care urmau să se facă după venirea la guvern în anul 1895 a partidului național-liberal, sub președinția de consiliu al lui Dimitrie Sturdza, ministru de Interne fiind N. Fleva.
Iată candidaturile fixate de partidul muncitorilor, așa cum le găsim anunțate în „Lumea Nouă”.
