Păsărica în timpul iernei

Păsărica în timpul iernei
de Ion Creangă


Iarna ninge și îngheață,
Frigul crește tot mereu,
Păsărica cea isteață
Nu mai zice cântul său.
Când afară viscolește,
Ea s-ascunde tremurând
Într-un dos, unde găsește,
Nu ca vara, ciripind;
Ci, zburlită și-ntristată,
Flămândă ca vai de ea,
Pe la drum mâncarea-și cată,
Sărmănica păsărea.
Dumnezeu care-a făcut-o
Pe dânsa, ca și pe noi,
O nutrește s-o-ncălzește,
El o scapă din nevoi!