Păianjenul simbolist

Jump to navigation Jump to search
Păianjenul simbolist
de Cincinat Pavelescu
Lui Ion Minulescu, autorul Romanțelor pentru mai târziu


Păianjenul în colțul unei case,
Privind un vierme de mătase
Că vine inocent s-admire
Cum își țesuse plasa lui subțire,
În care-o biată muscă se-ncurcase,
Zice îngâmfat:
Vierme obscur, faci foarte bine
Că-n fine, vii să iei lecții de la mine,
Ghergheful meu e brevetat.
Ca să lucrez cu-astfel de fire,
Secretul numai eu îl știu,
Fac pânze pentru mai târziu
Și poate... pentru nemurire!
Nici n-apucase bine să rostească
Păianjenul lăudăros
Naivitatea lui prostească,
Că servitoarea, fără milă,
Întinde lungu-i măturoi,
Și din tavan aruncă la gunoi
Păianjen, muscă, plasa inutilă.

Morala:
Și-n literatură, ca-ntr-o veche casă,
Pânze de păianjen unii-ncep să țeasă.
Dar de la o vreme s-a-nceput războiul...
Critica-nțeleaptă dă cu măturoiul!