Orologiul

Sari la navigare Sari la căutare
Orologiul
de Iacob Negruzzi


În noapte-adâncă și în tăcere
   Stau prins în luptă cu al meu dor
Îl svârl departe, dar cu putere
   El se întoarce învingător.

Nime nu știe ce chin mă arde,
   Ce griji frământă aprinsu-mi gând
Orologiul singur din ceea parte
   Răsună jalnic din când, în când...

Orologiu jalnic, cine ești oare?
   Ah! ești amicul ce mă iubești,
Tu vii a-mi face dulcea 'ntrebare:
   Sărmane bolnav, cum te găsești?