Ornic
Prin somnul care-mi scapă în noaptea ce revine
Un ceas în depărtare răsună liniștit,
Bătăile lui limpezi vâslesc încet și pline
De vremi murmurătoare se cern la nesfârșit.
În încăperi de suflet trezind ecouri, parcă
De pretutindeni zile pierdute le răspund.
Dar tu legat de patul cu legănări de barcă
Pornești pe firul nopții cu stelele ca prund.
Te duci, purtat de apa din ce în ce mai rară
La fiece nălucă de sunet măsurat,
Cu gene lungi pe umbra pleoapelor de ceară,
Străin și sfânt și singur, de visul tău durat.