Omul

Jump to navigation Jump to search
Omul
de Alexandru Vlahuță


Mânat de soartă pe-a vieții valuri,
Se duce omul fără-ncetare.
Și-mpins de vânturi, lovit de maluri,
Aci se-afundă, aci apare.
Pătruns de chinuri, sărmanul plânge,
Și mai nainte de-al său mormânt,
El moare-n lampa care se stinge,
El moare-n creanga ruptă de vânt,
El moare-n steaua care apune;
Și tot ce cade și tot ce tace
Moartea-i arată, de moarte-i spune,
Pân se cufundă barca-i în pace.