O noapte
O noapte de George Topîrceanu |
Pe cerul plin de stele nori negri se aștern
Întunecând deodată al nopții far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Și-n pacea nopții negre, vuind s-aude vântul.
Mai fi-vor pentru mine vrodată nopți cu lună?
Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună.
Sclipesc fulegere repezi pe ceru-ntunecat,
Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat.
Și tunetul s-aude gemând în depărtare
Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare.
Bătut de vânturi, codrul pustiu și jalnic sună.
Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună.
Furtuna - Lacul - Vin’, iubito - Terține - O noapte - Cărturăreasa - Păcatul - Scrisoare - Iubitei întristate - Nebunul - Somnul - Iubita - Din prag - Către chipul din oglindă - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - 1908 - În taina nopții - Înserarea (Fragment dintr-un poem) - Împăcare - Vecina - Clipe de zbucium - Pruncul - Taina nopții - Epitafuri - Cântec - Fata tristă - Ceasornicului meu - Eclipsă - Doleanțele unui cronicar teatral - De profundis - Poșta redacției - Scrisori iubite - Catrene improvizate - Portret - Șoapte - Toto et l’auto - Le vaillant moucheron - Fable esquimaude - L’âne philosophe - Lumină - Acuarelă - Paragini... - Biografie - Singurătate - Vin țigăncile la crâng... - Aprilie - Câți ca voi! - Iepurele - Rândunelul