Noul ospiciu de alienați lângă București cu un plan și 6 tabele anexate/6. Terenul, planul de situație și amănunte
VI.
Terenul, planul de situație și amănunte
Terenul destinat pentru ospiciul nostru e așezat lângă șoseaua zisă a Bercenilor, aproape peste drum de penitenciarul Văcărești, de care-l separă o distanță de vr’o 500 metri. Suprafața totală a acestui teren e de aproape 120 hectare și alcătuește un platou sănătos și bine expus.
Pentru clădiri și curți s’au saparat, în partea despre șosea și oraș, o suprafață de aproape 28 hectare, iar restul de 92 hectare rămâne destinat lucrărilor agricole și fermei, ce vom alcătui și conduce cu pacienții potriviți, o mare parte din bolnavii noștri fiind plugari.
Principalele drumuri spre acest ospiciu vor fi: 1) Calea Văcărești, trecând dincolo de penitenciar și dând în șoseaua Bercenilor, și 2) Șoseaua Filaretului, prin fața cimitirelor Șerban-Vodă, trecând înainte dă iar în soseaua Bercenilor și calea Olteniței. Aceasta din urmă e șosea națională și destul de bine întreținută. Distanța, față cu capitala e deci aproape egală cu acea a actualului Ospiciu Mărcuța, dar mai accesibil fiind aproape de încrucișarea a patru căi: a Văcăreștilor, Olteniței, Bercenilor și calea Șerban-Vodă (prelungită).
Salubritatea locului e netăgăduită: platou înnalt, aerat, cu depărtare potrivită de masivele locuite, ferit de flagelul malaric, care bântue Mărcuța, Pantelimonul și atâta alte localități din jurul Capitalei.
Pentru aprovizionări avem mai întâiu Bucureștii, centrul cel mai apropiat. Regretăm că întreținerea calei Văcăreștilor lasă enorm de dorit, mai ales în ultima sa porțiune. E grabnică nevoe să s’aducă îndreptare la acest neajuns, cu atât mai mult că tot pe aci e accesul la penitenciarul Văcărești și la noul abator al Capitalei, aproape gata construit. Dela acest abator ne va sosi foarte ușor carnea zilnic necesară.
Dat fiind că la citatele așezăminte (Abator, Văcărești) vin zilnic nenumărate persoane și transporturi; că imediat alăturea vor fi, în ospiciu, pe lângă cei 1.000 pacienți, încă vr’o 200 persoane de serviciu și ajutătoare; e neapărată nevoie să se facă o linie de tramvai care să deservească toate aceste institute. Traficul, cu un profit însemnat, va fi mai mult decât asigurat.
În apropiere de ospiciu se mai află satele: Progresul, Popeștii Români, Popeștii Pavlicheni, și de vale de penitenciarul Văcărești, lângă Dâmbovița, satul Bârzești.
Vecinătatea acestor sate va fi folositoare ospiciului nu numai pentru aprovizionare, dar încă în vederea aplicării treptate și prudente a sistemului zis tratament familial pentru acei dintre bolnavi, carì ar fi potriviți. Prin repetate încercări, văzând sătenii cum lucrează de liniștit unii din pacienții noștri nepericuloși, ar ajunge la hotărîrea a-i luà la gospodăria lor, ca ajutori. Noi vom păstrà, bine înțeles, supravegherea continuă asupra acestor pacienți, cari vor fi regulat aduși pentru baie și inspecție medicală la ospiciu.
S’a obiectat, contra așezării ospiciului acì, faptul că la Vitan este deversorul imundițiilor scoase din latrinile Capitalei. Mai întâiu notăm că distanța până la Vitan, dela Ospiciu, e de aproape doi kilometri; că penitenciarul Văcărești e mult mai apropiat de Vitan și nu se plânge. Dar adăogim faptul. că prin însuși reglementul comunal se impune sistemul «tot la canal», Apoi inconvenientele ce vor mai rămâne la Vitan, sau mai jos, se pot suprimà prin plantații bine amenajate pe malurile gârlei și mai apoi prin tratarea specială a apelor de imundiții, cum se face în atâtea orașe din apus, căpătând mari câtimi de materii pentru îngrășământul solului. Credem că mai curând sau mai târziu se va dovedì că această vecinătate e de un folos real pentru ospiciu, putând obține îngrășăminte artificială ieftină. In adevăr e știut că moșiile din această regiune au pământul secătuit prin agricultura extensivă și puțin rațională, ce s’a făcut de atâta timp.
Un alt avantagiu al situației noastre acì, va fi ușurința facerei unui canal de scurgere directă în Dâmboviță. Pentru aceasta se lucrează în înțelegere cu penitenciarul Văcărești, și costul va reveni mult mai ieften.
***
Prima indicație, ce ni sa impus de situația bănească, a fost evitarea risipei și luxului nefolositor. Acest lucru se poate vedeà din inspectarea pavilioanelor și din așezarea lor pe teren.
A fost în adevăr o luptă sufletească grea pentru noi, medici și arhitecți. În adevăr unele ospicii mai noui au adoptat sistemul zis pitoresc în așezarea pavilioanelor pe teren, ca să reproducă o adevărată colonie de «ville» îndepărtând orice idee. de ospiciu ori azil. Admirabil, ca frumusețe, acest sistem e costisitor ca administrație, cerând mai mult personal de supraveghere, și mai ales ca instalație de încălzire și căi de comunicare.
A trebuit deci să adoptăm sistemul simetric.
Pe terenul clădirilor găsim deci, în linie mediană, o axă antero-posterioară; Pe această axă sunt pavilioanele de administrație și economat. Ele pot astfel mai bine deservì pavilioanele bolnavilor, așezate de ambele părți ale acestei axe.
În față de tot, chiar la șosea, vom aveà grădină. D’o parte și de alta a porței câte-o căsuță pentru grădinar și portar. La mijloc, marele pavilion administrativ. De ambele părți a acestui pavilion către o vilă pentru locuințele medicilor, având fiecare spațiu plantat de jur împrejur.
În pavilionul administrativ sunt cancelariile tuturor serviciilor medicale, a intendentului, săli pentru familiile ce vin a vedeà pacienții bărbați și separat pentru femei, sala de bibliotecă, sala de conferinți, localuri pentru farmacie cu pivnițe și depozite. Toate aceste la parterre. În etajuri sunt locuințe pentru interni și personal de cancelarie. La miljoc e un turn cu orologiu mare, vizibil din toate părțile. Acest orologiu va fi orientarea generală a personalului, și pe cale electrică va mișcà toate micele cadrane orologii din saloane. Turnul orologiului formează un observator cu balcon circular, de unde se poate supravegheà tot ospiciul, căci așà-fel e făcută așezarea pavilioanelor, încât din turn razele vizuale ating toate clădirile.
Costul acestui turn e mult redus prin acea că s’a întrebuințat betonul armat, recunoscut ca mai resistent și proporțional mai ieftin ca ori-ce zidărie. De alt-fel aplicareà betonului armat s’a făcut peste tot în clădirea ospiciului, unde erà indicație: la tavane, la scări, la multe despărțiri, etc.
***
Imediat îndărătul pavilionului administrativ este locuința intendentului și ajutorului său.
Apoi urmează, una după alta, pe linia mediană, bucătăria, atelierele reunite (fierărie, lăcătușerie, lemnărie, cismărie), băile cu idroterapia și electroterapia, spălătoria cu garderoba și rufăria, și în fine la urmă de tot hala mașinelor, care produce cum știm fum și praf de cărbuni.
Toate aceste pavilioane de economat și servicii comune au luminare electrică, încălzire centrală, instalații cu aburi pentru bucătărie și spălătorie, băi, etc. Fiind dispuse pe linie axiala pot fi ușor supraveghiate și pot deservì atât în dreapta cât și în stânga toate pavilioanele de bolnavi, înlesnind mult transporturile de alimente, rufărie și celelalte servicii. Tot odată prin această dispoziție se scurtează întinderea drumurilor pavate de legătură și al galeriilor subterane de comunicație între toate, ca și a conductelor și canalelor de scurgere.
*** Pavilioanele pentru bolnavi reprezintă un tip bine studiat și dovedit prin experiențe repetate ca cele mai comode. Ele au fost adoptate după planurile realizate la Ville-Evrard și alte ospicii mai noi. Li s’au făcut câtevà complectări și adaptări, după nevoia localității noastre.
Acest tip de clădire e repetat, cum vedem în plan, de 12 ori, pentru a coprinde grosul bolnavilor noștri. Pentru pacienții liniștiți pavilioanele sunt în față, pentru cei neliniștiți mai aproape de băi. La aceștia din urmă s’au adaos mai multe despărțiri interioare pentru a face camere mai mici, cari s’au dovedit mai practice pentru atari cazuri. În adevăr în saloanele cu mulți bolnavi, unul singur dacă se agită, comunică turburarea și agitarea la mulți alții. Pe când dacă e ținut la pat, în camere mai mici, liniștirea se capătă mai bine. La aceasta ajută mult baia caldă prelungită, de acea la pavilioanele neliniștiților sunt cele 2 camere de băi cu totul vecine saloanelor.
Fiecare pavilion tip are două caturi și un mic subsol. Subsolul e destinat pentru conducte, canale și pentru un drum adăpostit de comunicare și inspecție technică.
Intrarea și circularea, în față, se fac prin o galerie adăpostită de ploi și zăpezi, dar deschisă cu totul pentru a da acces aerului și luminei. Pe vreme rea bolnavii, vor puteà găsi acì minunat loc de aerație și mișcare adăpostită.
În catul de sus sunt dormitorii mari, pentru pacienții liniștiți și neimpulsivi. Dar și acì avem, pentru cazuri eventuale de agitații ivite pe neașteptate, camere de rezervă și izolare cu putină de bae. În catul de jos vor fi bolnavi mai debili, mai expuși la turburări sau agitări. De aceea acì saloanele sunt mai mici, iar camerile de rezervă cu bae caldă și izolare mai multe.
Chestiunea closetelor și lavoarelor a fost rezolvată, ca în mai toate ospiciile noi, prin aceea că alăturea de fie-ce dormitor s’a separat, prin sept de mică grosime, o cameră cu lavatorii, ce se închid automatic și un closet cu ușa mică, așà ca să se poată observà atât pe sus, cât și pe jos, ce face pacientul, care e înlăuntru. Acesta e anume un punct de mare importanță. Closetele aceste sunt pentru nevoi urgente, pe timpul cât bolnavii stau în dormitor. În ospiciile vechi acești bolnavi trebuiau să meargă, aproape dezbrăcați, și pe semi-întuneric, tocmai departe, la closetele generale; Acum sunt imediat aproape. Dar tocmai această apropiere și putința de supraveghere face ca să se țină mare curățenie, la care ajută apa din sistemul automatic, cu care sunt prevăzute. Apoi personalul și medicul pot și trebue a le inspectà, la fie-ce vizită ca și ținerea lavatorilor. Sistemul acesta l-am văzut mult aprobat în cele mai noi azile și ospicii.
Closetele generale, pentru tot. cursul zilei, sunt puse la capătul pavilionului, în o anexă bine înțeleasă, înpreună cu camera cea mare cu putini de baie. Emanații rău odorante, chiar de ar fi, nu pot venì la salele bolnavilor. Un gang special, cu dublă ușe, le separă de corpul pavilionului. În aceași extremitate găsim Sufrageria, cu abundenta lumină de amăndoue părțile și intrări largi pentru bolnavi, și de altă parte pentru serviciu. În fine cu totul la extremitatea terminală a parterului găsim o mare sală poligonală recreație și adăpost ziua, destinată acelor bolnavi cari nu pot lucrà.
Facem observarea generală că toate camerele, până la cea mai mică, au lumină și aer direct d’afară, iar saloanele cele mari au lumina din ambele părți.
Acoperișul e înalt, în stil românesc, și prevăzut cu minunate țigle roșii, cari dau un aspect plăcut. Sub acest acoperiș, igienic din toate punctele de vedere, sunt mai multe camere semi-mansarde pentru personalul inferior.
În totul, aspectul pavilioanelor acestora e în genul arhitecturei românești, cu ornamente economice, dar drăguțe din carămida aparentă, și face o impresie din cele mai plăcute, și cu totul diferite de cea greoaie a azilelor vechi sau închisorilor.
Pavilioanele femeilor sunt la dreapta liniei mediane, iar ale bărbaților la stânga, fiindcă aci e mai aproape de colonia agricolă, unde ei au de lucru.
O dispoziție particulară au pavilioanele destinate bolnavilor de curând primiți. Ele sunt perpendiculare pe fațada administrației, de care se leagă prin un fel de galerie adăpostită, care permite bolnavului a ajunge la așà zisă casa de primire. Sunt două asemenea case, după sexe. Fiecare posedă o cameră de desbrăcare și desinfecție, de baie, de îmbrăcare cu efecte spitalicești, de examinare, cu anexe pentru scripte, instrumentație și o sală mai mare pentru operații. Odată bolnavul bine cercetat, el e trecut în pavilionul anex, unde stă câtvà timp în observație, până se clasează definitiv după categorie în celelalte pavilioane.
*** Pavilioanele pentru adulții infirmi și incontinenți, pentru copii, pentru boale infecto-contagioase și pentru tuberculoși, sunt studiate după cele similare din așezămintele moderne și corespund tuturor cerințelor. Ele au un singur etaj, conform însuși scopului lor.
Asemenea e pavilionul alienaților criminali, care va permite izolarea complectă a cazurilor, după nevoie. Acest din urmă pavilion e cu totul separat, la fund, în stânga de hala mașinelor.
O atenție specială s’a dat clădiri pentru băi, idro- și electro-terapie. În adevăr, azi se știe că așà numiții agenți fizici ne dau mijloace puternice de influențare a boalelor, ba uneori de curarisire directă. Avem acì spații pentru tot felul de agenți fizici, începând dela baia caldă, dușele de ori-ce temperatură, tot felul de aplicații electrice sau luminoase, mechanoterapie, vibrațiuni, etc.
Necropsia e înstalată într’un loc retras la fund și în dreapta, dar așà fel ca accesul la ea să fie direct, ușor și fără a încomodà celelalte pavilioane. Aci sunt toate camerele necesare laboratorielor, museelor, și o mare sală de curs și de bibliotecă. Fotografia va fi instalată tot aci în spații îndestulătoare. Subsolul e special costruit, pentru a păstrà cadavrele și a le ridică sau lăsà, cu o trapă specială, după nevoie. Fațada opusă a acestui pavilion posedă o intrare, dela un drum separat, pe unde pot venì familiile decedaților și carul funerar spre transportarea cadavrelor. Pentru aceste cadavre există o capelă special amenajată, cu catafalc spre îndeplinirea formelor rituale.
*** Pavilioanele destinate bolnavilor de cl. I, așà zișii pensionari, au fost studiate în genul de villa, cu aspect vesel și distribuție comodă. Ele sunt în număr de trei, așezate pe laturea dreaptă a terenului, așà ca să fie mai libere, atât prin priveliștea largă ce au, cât și prin depărtarea de celelalte clădiri. Ele posed camere de dormit de câte 1 pat, de 2 și de 4 paturi, spații de recreație pentru zi, sala de mâncare, camere de băi, câte o verandă frumoasă de aerație[1].
Pe laturea stângă s’a rezervat un loc însemnat pentru colonia agricolă, din care numai o parte a putut a fi clădită acum, anume grajdurile. Intenția este ca pe măsură ce mijloacele vor permite, să se clădească treptat toate cele necesare unei adevărate ferme, cu grajduri de animale, depozite, locuinți de tipul caselor sătești model, și peste tot, sistemul lucrului în libertate, așà zisul open-door (porți-deschise).
Adăogim faptul că atât în dreapta, în partea destinată pensionarilor, cât și mai ales în dărăt și în stânga, este rezervat loc destul pentru a se adăogi pavilioane, pe măsură ce nevoia va cere, căci experiența de atâția ani a dovedit că numărul alienaților, și deci a populației ospiciului nostru, merge crescând din an în an. În adevăr alcoolismul, sifilisul, pelagra ca și condițiile sociologice mai grele, sporesc mereu cazurile de îmbolnăvire. În majoritatea lor aceste cazuri sunt aduse la ospiciul nostru, iar legea alienaților ne obligă a primi pe toți cei cari au acte în regulă, fără a puteà refuzà. Astfel putem prevedeà cu siguranță că acest ospiciu, care se arată acum așà de mare, va fi în curând complect încărcat de bolnavi și apoi supra-încărcat. Acest fenomen este regula generală astăzi, în mai toate țările. Toți se plâng și peste tot s’a recunoscut nevoia de a mai face adaosuri la ospicii și azile. La noi această prevedere a fost luată și locurile sunt rezervate.
***
Trebue să spunem acì că este încă nevoe de o clădire specială, cu o sală frumoasă pentru paraclis (capelă) și o altă sală pentru spectacole sau concerte. Am făcut silinți pentru a o face acum, dar costul ei întrece mijloacele noastre. Vom organizà, deocamdată, asemene spectacole, în una din marile săli ale pavilionului administrativ.
Încheiem cu câte-và cuvinte asupra părței financiare.
Ospiciul nou, care va puteà cuprinde aproape 1.200 bolnavi, a costat până azi două milioane și câtevà mii de lei (2,037,000). La finirea lucrărilor costul va trece cevà peste cele două milioane jumătate prevăzute de lege. În adevăr s’au făcut câte-và lucrări suplimentare, cari au sporit costul. Dar în orice caz acest spor va fi relativ mic, și putem de pe acum declarà că acest ospiciu va fi una din puținele clădiri cari se vor păstrà în cadrul bănesc fixat de lege și devis.
Pentru a fi drepți e bine să amintim că mai toate ospiciile similare au costat mult mai scump: cele germane între 5.000 și 10.000 mărci de pat, cele franceze și austriace încă și mai mult, iar al nostru 2.500 lei de pat. Va fi netăgăduit unul din cele mai ieftine, deși excelent din toate punctele de vedere.
- ↑ Pregătim o lucrare mai complectă, împreună cu vrednicul Arhitect al Ministerului de Interne, d-l Gr. Călinescu, cuprinzând toate detaliile arhitecturale și technice asupra tuturor clădirilor și instalațiilor interne și externe. Ea nu va puteà apare decât aproape de isprăvirea complectă a tuturor instalațiilor ospiciului.