Noul ospiciu de alienați lângă București cu un plan și 6 tabele anexate/1. Preliminarii la clădirea noului ospiciu
PRELIMINARII
LA
CLĂDIREA NOULUI OSPICIU DE ALIENAȚI
LÂNGĂ BUCUREȘTI
I.
Necesitatea clădirei unui nou ospiciu încăpător, pentru alienați, lângă București, erà urgentă și neapărată. Pentru a o invederà și mai bine dăm aci alăturat raportul nostru către d-l Ministru de Interne, și apoi referatul către Consiliul de miniștri. Ele conțin o palidă descriere a stării în care se aflau bolnavii în vechiul ospiciu și asistența alienaților la noi.
Predecesorul nostru, d-l prof. dr. A. Sutzu, patriarhul alieniștilor români, a insistat mult asupra acestor lipsuri și nevoi, încă între anii 1885–1890. S’au făcut și studii în străinătate, de către diferiți architecți, în acest scop. S’au făcut și planuri anume.
Fericitul întru pomenire Lascar Catargiu a dat și chestiunei alienaților o luminată ocrotire, făcând, în 1892, legea clădirii unui ospiciu nou pentru Moldova și altul pentru Muntenia.
În 1893 luând sarcina de medic primar al ospiciului, am sporit stăruințele și ajutat de bunavoința Ministrului de interne și a eforilor d-l G. Cantacuzino și dr. Al. Sutzu, s’a făcut un bun început: s’a destinat terenul necesar pentru ospiciu. Acest teren e moșia Popești, pe sănătosul platou al Filaretului, aproape în fața Văcăreștilor. Întinderea acestei moșii e de 120 hectare. Ea a aparținut Statului, și a fost dată, pentru acest scop, Eforiei spitalelor civile, în schimbul locului ocupat de batalionul de vânători la Sinaia.
Studiile făcute au dovedit că solul la Văcărești e sănătos, că are posibilitatea unei bune scurgeri spre Dâmbovița, și că la 16 metri sub sol este apă bună de băut, îndestulătoare pentru orice nevoie, și acoperită de 14 metri straturi de argilă impermeabilă. Aceste straturi mai sunt încă bune pentru fabricarea cărămidei, ceace a produs în adevăr excelenta calitate a cărămizilor și țiglelor întrebuințate la construcția ospiciului nou.
De altă parte regretatul arhitect F. Xenopol, pe atunci șef al serviciului arhitecților Eforiei, a fost trimis în străinătate să studieze tipurile mai potrivite de construcție și întorcându-se a dresat un număr de planuri.
Mai apoi însă, prin schimbarea vremurilor și a cârmuitorilor, totul a lâncezit, arhitectul Xenopol a decedat, iar locul dela Văcărești a fost caracterizat ca nepotrivit pentru ospiciu.
Timp de patru ani chestia a fost lăsată în părăsire. Speranțele păreau pierdute.
Primind sarcina de Director al Serviciului Sanitar am pus, între altele, ca temă urgentă ameliorarea stării ospiciilor de alienați. Pe de o parte am grăbit lucrările pentru terminarea ospiciului Socola de lângă Iași, care a și fost inaugurat, iar chestia ospiciului de lângă București a fost pusă pe cale de executare. S’au terminat studiile asupra terenului, s’au făcut noi studii pentru planuri, de oarece planurile vechi erau concepute pentru un azil de 500 alienați, iar acum se dovedeà prezența unui număr aproape dublu de bolnavi în ospiciu. De altă parte nouile progrese ale științei impuneau multe modificări. Pentru a evità cheltueli superflue, cu toate lucrările acestea s’a însărcinat chiar Ministerul de interne, cu care e strâns legat serviciul sanitar.
Arhitectul Ministerului de Interne, d-l Gr. Călinescu, a fost, cum erà și logic, însărcinat cu chestiunea planurilor. Având în construcție mai multe spitale, d-sa se familiarizase cu acest gen de arhitectură. De altă parte în fiecare vacanță, făcusem călătorii de studii la ospiciile similare noui și sistematice din străinătate, și aveam aduse planuri dela admirabilele azile: Mauer-Oehling (Austria), Engelfing (Muenich), Ville Evrard (Franța), am Steinhoff, (lângă Viena), Grenoble, Collegno (Torino), etc. Din toate aceste, am compilat, împreună cu d-l arhitect Gr. Călinescu, tipurile cele mai bune pentru țara noastră, spre a fi apoi imediat adaptate și complectate, după nevoile ospiciului nostru și ultimele perfecționări aduse de progresele artei.
Planurile, astfel întocmite, au primit aprobarea Consiliului technic superior.
Toate aceste lucrări fiind gata, am fost autorizați de bunavoința d-lui Ministru de Interne G. Gr. Cantacuzino, a elaborà legea specială pentru clădirea unui ospiciu de alienați cu 1000 paturi, lângă București, care lege a fost votată la începutul anului 1906 și imediat apoi s’a și publicat darea în întreprindere, prin licitație publică, la Direcția Generală a Serviciului Sanitar. Dintre casele ofertante, cea mai avantagioasă propunere a fost a fraților G. & A. Eftimiu și arhitect Socolescu, cu 11%, sub devis. Această ofertă fiind primită de Consiliul de Miniștri, care a autorizat facerea contractului, clădirea a fost executată de casa Eftimiu, împreună cu d-l Socolescu, sub supravegherea continuă a d-lui arhitect Călinescu. În 1909 s’au adaos câteva compleclări, grație bine-voitorului concurs dat de d-l Prof. I. Cantacuzino, directorul serviciului sanitar.
Astăzi sunt gata din roșu, tencuite și acoperite cu țigle, cele 34 pavilioane ce compun întreg ospiciul, împreună cu galeriile subterane pentru comunicație și canalizații technice.
Rămâne, în campania de lucrări ce vine, să se facă instalațiunile technice și interioare, precum și mobilierul.