Nobila Chemare

 

În greșeala niciodată iertată
Se află un loc unde te aștept –
Întorc veacul, pasăre de pradă,
Să-ți repornească ornicul din piept.

Acolo irump gânduri răzvrătite
Când iasca din opaiț s-a stins demult:
Din lumea ta - doar cioburi de cuvinte
Măturate seara de un vânt tăcut.

Spre tine nu răzbat decât vechi zvonuri,
Când iarna a-mpietrit orice izvor
O haina îți ocrotește somnul -
Sub alb veșmânt semințele nu mor.

Și, rătăcit într-un colț de lume,
Oul umil încălzit de spaime
Cheamă lumina zilei de mâine.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.