Noaptea sub schele

Noaptea sub schele de Ștefan Octavian Iosif

Dănciugu scîrțîie din scripcă,
Trosnește focul, sar schintei...
Lăieții negri dau tîrcoale,
Desculți, cu capetele goale,
Curg petecile după ei.

Cu pipa-n dinți, bătrînii, roată,
Vorbesc și rîd, lîngă ceaun.
Un diavol mic de țigănușe
Își ciuruie pe cap cenușe,
Purdeii trag un danț nebun.

Se răsucesc, bat în călcîie,
Par draci din iad sărind pe loc,
Și dau din mîini și din picioare...
Cămășile fîlfăitoare
S-ating de vîlvătăi în joc.

Nu-i paște grija, nici urîtul !
Dar noaptea-ncet-încet s-a-ntins...
Se potolesc de la o vreme,
Nici alăuta nu mai geme,
Și focul e aproape stins...

S-aude numai slab, departe,
Un cutcugir... Au adormit
Trîntiți pe jos, și totul tace...
       Dormiți în pace
Sub cerul nemărginit !

Căci cerul e al tuturora,
Și-al celora dezmoșteniți,
Goniți din loc în loc de soartă...
De grijă Dumnezeu vă poartă,
Dormiți, în liniște, dormiți !