Nemurire

by Ioan Ciorănescu

Les morts sont dans la mort
pour le rest de l’âge.
(Comtesse de Noailles — Les regrets)

Să discutăm deci despre nemurire, domnișoară!
Dacă iubesc atâta sufletul meu, e că-l
Socot supus și pe el morții. Da și el o să moară
Așa a spus în teoria sa Ernest Haeckel.

Lin va sbura din noi asemeni cu o pasăre rănită,
Sus va sbura ca la pământ să cadă
Iar trupul ne va putrezi sub o boltă de pământ, cernită...
O, unde ne-or fi visurile de zăpadă?

Da, sufletul ne va muri, nu mai încape îndoială,
„Panta rei“ — a spus Aristotel.
Și totuși de ce măcar o iluzie nu mă înșală
Că sufletul nu va muri — doar el!

Bergson a spus că vom trăi și după moarte.
Dar eu nu-l cred. Dumneata poți să crezi?
Pașii altora după ce la mormânt au să ne poarte
Pe mine o să crească iarba ca ’n livezi.

Ce nemurire oare pot spera ?
Să mi se destrame sufletul din trup dintr’o pânză niște fire
O, dacă voiu fi viu în sufletul cuiva
Nu mai îmi trebue-altă nemurire.