N-ar fi rău

Jump to navigation Jump to search
←← Legendă puerilă N-ar fi rău
de Ion Luca Caragiale
Activitatea d-lui Brabețeanu →→
Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 258, 17/29 decembrie, p. 1. Nesemnat.


Dacă a fost o administrație mai scandaloasă sub regimul trecut, apoi desigur a fost administrația ministerului de in­strucție și culte.

Într-unul din numerele noastre trecute, am arătat cum un elomnișor protejat a supt pînă la sînge prin o duzină de guri din țîțele bugetului respectiv. Dădusem pe acel domnișor ca un specimen din ceata sugătorilor, căci a fost într-adevăr o ceată și încă foarte numeroasă.

Orice protejat al cutărui sau cutărui boier căpăta, sub pretextul literaturii, artii sau științii, dacă nu o rentă, cel puțin un dar de cîteva sute de lei. Se prezenta cu un caie­țel de cîteva file la d. ministru și-l ruga cu respect să bine­voiască a încuraja literatura, a-i da din fondurile ministe­rului mijloace de tipărire și a cumpăra apoi un număr însemnat de exemplare pentru premii școlare.

D. ministru aprobă, ba adesea se-ntîmpla ca protejatul să vie cu mîna goală și să capete aconto și uneori chiar suma toată înainte de tipărirea a atîtea exemplare a unei opere care se va scrie.

Apoi veneau bursele, celebrele burse acordate unor prote­jați pentru a urma în străinătate studii cari se pot urma foarte bine aci la noi, cum e Dreptul, de exemplu.

Dar asta încă nu e nimic pe lîngă un abuz de care se vorbește cu insistență, și a cărui fir ar trebui urmărit, pentru ca, descoperindu-se netăgăduit adevărul, s-ar da fru­mos pe față modul cum regimul trecut știa să mistuiască banii publici.

O cercetare amănunțită pe cei patru ani trecuți a soco­telilor ministerului cultelor și a socotelilor tuturor instituți­ilor mari atîrnătoare de acel departament, credem că ar fi de dorit. Noi credem că a se arunca lumină asupra celor petrecute în acel departament, n-ar fi deloc rău.