Murinda

D-al morții fior era cuprinsă,
Și ea cu moartea se tot lupta;
Iar pe o masă, aproape stinsă,
O lampă încă mai lumina.
Noaptea aproape că se finise:
Părea mai bine, numai gemea ;
Însă în noapte se auzise...
Cântând pe casă o Cucuvea.

Palida-i față încă frumoasă
L-ăst cânt lugubru se încreți,
S-o impresiune mai dureroasă
P-a ei figură să-ntipări!
Mâna verginei acum răcise!
Viața din sânu-i se retrăgea...
În van pe casă nu s-auzise
Cântul funebru de Cucuvea!

Lumina lămpii se micșorase,
Apoi odată mai fâlfâi!...
Viața verginei, vai încetase,
Camera-n umbre se-nvălui!
Pasărea nopții care cobise
P-al ei cadavru se-nveselea;
În van pe casă nu s-auzise
Cântul funebru de Cucuvea!

București, 1872 August